/ Cuviosul Paisie Aghioritul / Cuviosul Paisie Aghioritul intervine în accidente

Cuviosul Paisie Aghioritul intervine în accidente

 Cuviosul Paisie Aghioritul intervine în accidente

Stareţul nu a încetat să-i ajute pe oameni nici chiar după adormirea sa. Nu numai atunci când se afla în trup îi ajuta pe oameni săvârşind minuni, ci şi după adormirea sa nu ne-a părăsit, ci mai multă purtare de grijă are acum pentru noi.

Domnul S. din Kalamata, locuitor în Atena, călătorea cu maşina sa spre Ioanina. Pe drum a fost victi-ma unei ciocniri frontale puternice, în timpul căreia maşina lui a fost distrusă complet, iar el a fost rănit grav la cap. A fost dus de urgenţă la spital.

În timp ce se afla în acea stare, a văzut un nor luminos, iar în mijloc, un monah în vârstă. Şi deşi nu avea o legătură strânsă cu Biserica, însă auzind în acele zile vorbindu-se despre un stareţ harismatic, Paisie, în acea nedumerire a sa l-a întrebat deodată pe monahul necunoscut:

– Sunteţi Stareţul Paisie?

Stareţul nu i-a răspuns, ci i-a zâmbit şi mângâindu-l uşor pe cap i-a spus:

– Nu te teme! Te vei face bine!

Atunci domnul S. şi-a revenit şi cu toate că era uluit de acea întâmplare şi nu-l cunoştea pe acel vizitator minunat, a crezut în cuvintele lui. A povestit aceasta doctorilor, iar aceştia, constatând îmbunătăţirea stării sale, pe care nu şi-o puteau explica omeneşte, au mărturisit:

– Într-adevăr, este vorba de o minune!

După ce a ieşit din spital, pe drum, în timp ce trecea prin faţa unei librării, l-a zărit în vitrină pe izbăvitorul său. I-a recunoscut chipul pe coperta unei cărţi. Şi astfel l-a descoperit pe binefăcătorul său şi plin de recunoştinţă, a cumpărat-o şi a citit-o.

Mişcat sufleteşte, a venit să se închine la „Panaguda” (1 ianuarie 1998), unde a şi povestit cele petrecute mai sus. În afară de faptul că l-a izbăvit de o moarte trupească sigură, intervenţia Stareţului i-a schimbat complet şi viaţa. A căutat duhovnic şi s-a spovedit. A încetat să trăiască precum mai înainte în ciuda constrângerilor sâcâietoare ale rudelor lui. „Îmi este cu neputinţă să continui viaţa de mai înainte, pentru că îmi vine mereu în minte chipul luminos şi zâmbitor al Stareţului”, spunea el cu lacrimi în ochi.

*

Un monah aghiorit mărturiseşte: „Doi mireni au mers la «Panaguda». După ce s-au închinat, au cerut părinţilor de acolo să le povestească ceva despre Părintele Paisie. Printre altele le-am spus că de la închinătorii ce trec pe la noi, avem multe mărturii despre minunile Stareţului de după adormirea sa (apariţii ale Stareţului în vedenii, vindecări, intervenţii în accidente etc.).

Când unul dintre ei a auzit «în accidente», a lăcrimat şi i-a spus prietenului său:

– Ai văzut? În accidente!…

Apoi m-au rugat să le povestesc chiar şi o singură izbăvire din accident. Atunci le-am povestit o întâmplare recentă. Când am ajuns la cuvintele: «i-a apărut un monah într-un nor luminos», acel închinător, care mă întrerupsese şi mai înainte, nu s-a mai putut stăpâni şi a strigat:

– Şi mie mi-a apărut într-un nor!

Şi mi-a povestit izbăvirea lui minunată din accident în puţine cuvinte, căci din pricina emoţiei nu a putut povesti mai amănunţit:

– Alergam cu motocicleta cu o sută patruzeci de kilometri la oră… Deodată m-am ciocnit cu o maşină, dar chiar în acea clipă mi-a apărut un monah într-un nor luminos… Nu am păţit nimic! Soţia mea m-a îndemnat: «Caută în fotografiile de prin cărţi, ca să afli cine este acel monah!» L-am găsit într-un calendar tipărit de Athoniada[1], înconjurat de elevii şcolii…  Mi-a salvat viaţa!…”

*

Povestirea unui preot evlavios care studiază în Tesalonic: „Mai demult a venit la mine un tânăr care mi-a spus:

– Părinte, ieri am fost gata să mor, dar Dumnezeu m-a izbăvit. Aşa cum mergeam cu motocicleta cu viteză mare, deodată m-am izbit de o maşină şi am fost aruncat departe de acel loc. Dar în acea clipă, am văzut un monah bătrân care m-a apucat de mâna dreaptă şi astfel n-am păţit nimic.

Atunci i-am arătat câteva icoane de sfinţi şi fotografii cu părinţi duhovniceşti contemporani. De îndată ce a văzut fotografia Stareţului Paisie, a strigat emoţionat:

– Acesta a fost!

După câteva zile a venit din nou acel tânăr şi mi-a spus că în buzunarul de la mâneca dreaptă a canadienei ce o purta (exact în acel loc de unde Stareţul l-a apucat), a găsit două iconiţe, una cu Mântuitorul şi cealaltă cu Stareţul Paisie, pe care le pusese mama lui pe ascuns.”


[1] Athoniada – Seminarul Teologic din Sfântul Munte.

Fragment din cartea Viaţa Cuviosului Paisie Aghioritul scrisă de Ieromonahul Isaac. Traducere din limba greacă de Ieroschim. Ştefan Nuţescu, SCHITUL LACU – SFÂNTUL MUNTE ATHOS. Editura Evanghelismos, Bucureşti 2005.

 Cuviosul Paisie Aghioritul intervine în accidente