/ Cuviosul Paisie Aghioritul / Cuviosul Paisie Aghioritul şi tinerii – 1. Pocăinţa

Cuviosul Paisie Aghioritul şi tinerii – 1. Pocăinţa

Cuviosul Paisie Aghioritul şi tinerii 350

 

 

Stareţul avea o legătură duhovnicească aparte cu tinerii. Îi iubea cu adevărat ca pe nişte copii ai săi, se îngrijea ca ei să-şi afle drumul în viaţă şi se ruga pentru ei. Îi ajuta să depăşească greutăţile şi problemele pe care le întâmpinau. Pătimea împreună cu ei. Iar aceştia, simţind marea lui dragoste, aveau în el o încredere desăvârşită, făceau ascultare oarbă de el şi chiar îl adorau. Puteai vedea la Coliba lui narcomani, anarhişti, desfrânaţi, bolnavi psihic, încurcaţi în mrejele acestei lumi, oameni deznădăjduiţi ajunşi în pragul sinuciderii şi alţii. Aceştia, în urma sfaturilor Stareţului, se pocăiau, îşi schimbau viaţa, după care mergeau regulat la el. Dar şi ei, la rândul lor, propovăduiau pocăinţa şi prietenilor lor, pe care îi aduceau apoi la Stareţ. Pentru a arăta modul în care erau ajutaţi, vom povesti aici câteva cazuri:

*

Stareţul adeseori îi ajuta pe narcomani să se dezintoxice. Mai întâi le trezea interesul, după care discuta cu ei câştigându-le astfel încrederea. Aceştia îl urmăreau cu atenţie şi primeau sfaturile lui. Mulţi dintre ei, cu rugăciunea şi cu ajutorul Stareţului, s-au eliberat de această patimă şi au devenit creştini râvnitori şi familişti buni. „Sărmanii de ei, spunea Stareţul cu compătimire, nu pot să-şi revină. Tineretul de astăzi singur se netrebniceşte.” El însuşi le lega şireturile de la încălţăminte, alunga muştele care îi deranjau şi le aranja părul care le cădea pe ochi. Îi sfătuia să se mărturisească, să trăiască o viaţă duhovnicească, să găsească ceva uşor de lucru, ca să aibă ocupaţie. Îi sfătuia să mănânce morcov şi le dădea şi alte sfaturi practice. Îi trimitea într-un mediu potrivit ca să se dezintoxice, îi ajuta să se încadreze în societate şi să-şi întemeieze familii.

*

Un tânăr narcoman încerca de mai multă vreme să taie patima din pricina căreia sufereau atât el, cât şi familia lui. Chiar dacă în mintea lui avea o imagine neclară despre Părintele Paisie, totuşi şi-a pus în el ultima sa nădejde. „O fi având el vreun medicament şi pentru mine ca să mă las de droguri”, se gândea el în timp ce cobora spre „Panaguda”. De îndată ce Stareţul l-a văzut, i-a spus zâmbind: „Vino, vino! Am nişte hapuri bune pentru tine”, şi i-a pus în palmă câteva alune. Într-adevăr „hapurile” au dat rezultate şi minunea s-a făcut. Dependenţa de droguri a tânărului a fost tăiată ca şi cu un cuţit.

*

Mărturia unui anonim: „Odată un student, un homosexual cunoscut, a venit să-l vadă pe Părintele Paisie. În urma discuţiei cu Stareţul s-a pocăit şi şi-a schimbat viaţa. După aceea îl vedeam mergând la privegheri în bisericile din Tesalonic. Stătea în spatele unei coloane şi vărsa multe lacrimi. Plângea în tăcere şi liniştit. M-am minunat de mila lui Dumnezeu şi de pocăinţa omului, dar şi de harul Stareţului care reuşea „să scoată lucru cinstit din necinstit”[1]. După o vreme l-am întâlnit din nou la «Panaguda» aducând cu sine şi pe alţi tineri care apucaseră pe această cale greşită, ca să fie ajutaţi şi ei.”

 



[1] Ierem. 15, 19.

Fragment din cartea Viaţa Cuviosului Paisie Aghioritul scrisă de Ieromonahul Isaac. Traducere din limba greacă de Ieroschim. Ştefan Nuţescu, SCHITUL LACU – SFÂNTUL MUNTE ATHOS. Editura Evanghelismos, Bucureşti 2005.

Cuviosul Paisie Aghioritul şi tinerii – 1. Pocăinţa