/ Cuviosul Paisie Aghioritul / La Koniţa. Pe urmele Cuviosului Paisie Aghioritul

La Koniţa. Pe urmele Cuviosului Paisie Aghioritul

 

Pr. Petru Sidoreac

 

 

Cu picuri de ploaie fruntea mi-o hrănesc

Şi, călcând pe cale, simt că mă sfinţesc.

Pietrele păstrează, proaspăt, urma ta –

Printre stropi şi muguri călcai tot aşa…

 

Mă aflu, vezi bine, lângă casa ta

În oraş de munte numit Koniţa.

E locul în care ai copilărit

Lângă mama-ţi dragă ce te-a plămădit.

 

Străzile, odată, fremătau voios

De glasuri firave, până-n vale, jos.

Aici tu virtutea de mic exersai,

Pe alţii, la joacă, să-nvingă-i lăsai.

 

Aici, în biserici, genunchii plecai

Şi-nchizând des ochii monah te vedeai.

Posteai mult, cu riscul prea firav să fii,

Stârnind ironia celorlalţi copii.

 

Tu ştiai că-n viaţă nu eşti singurel:

Te-nsoţeşte Domnul; toate-s de la El.

Lui Îi închinaseşi viaţa de copil

Şi trăiai în lume ca într-un exil.

 

Căci în sine-ţi dorul de cer te topea,

Să alergi pe cale sub lumina Sa…

Slavă Ţie, Doamne, că pe-acest pământ

Unde astăzi umblu ai sădit un Sfânt.

 

Este Cuviosul deobşte numit

”Paisie Sfântul” şi ”Aghiorit”.

Îl rog azi cu patos printre pelerini:

Cu noi să te bucuri, cu noi să suspini!

 

Koniţa, 30 ianuarie 2009

Fotografii din Koniţa: casa copilăriei Cuviosului Paisie Aghioritul, localitatea, cum arată astăzi, şi imagini de la Parastasul de 40 de zile pentru sora lui, Cristina.

 

La Koniţa. Pe urmele Cuviosului Paisie Aghioritul