/ Cuviosul Paisie Aghioritul / Sfaturi către monahi (B). Pregătirea în lume

Sfaturi către monahi (B). Pregătirea în lume

Pregătirea în lume

De aceea, iubiţii mei fraţi, voi, care aţi primit che­marea personală de la Hristos pentru TAGMA SA înge­rească (a telegrafiştilor Bisericii), încercaţi să aflaţi mai întâi de toate un duhovnic iubitor de monahi, care să vă ajute şi să vă supravegheze atâta vreme cât vă mai aflaţi în lume. La nevoie, se poate să fie şi căsătorit, dar să fie iubitor de monahi, iar nu iero­(ne)monah, adică luptător împotriva monahilor. De asemenea, atâta vreme cât vă mai aflaţi încă în lume, luaţi aminte şi la ceea ce vă voi spune.

Despre păstrarea curăţiei sufleteşti şi trupeşti

Ar fi de preferat să ai legături cu copii mai mici decât tine, care sunt îngeraşi, şi nu cu cei mai mari sau de vârsta ta, care sunt drăcuşori.

Mai bine este să trăieşti înstrăinat de mediul lumesc şi să te afli lângă Dumnezeu, decât să ai legă­turi cu mediul lumesc ca să nu fii considerat, chipurile, nesociabil şi astfel să te înstrăinezi de Dumnezeu fără să-ţi dai seama.

Mai bine este să fii considerat chiar prost de către femei (sau tânăra de către băieţi) datorită cuminţeniei şi curăţiei tale duhovniceşti şi să ridici această cruce grea, deoarece în ea se ascund toată puterea şi înţe­lepciunea lui Dumnezeu. Şi atunci vei fi mai puternic decât Samson şi mai înţelept decât înţeleptul Solomon.

Când mergi pe jos este mai bine să rosteşti rugă­ciunea şi să nu priveşti la dreapta şi la stânga, chiar dacă vei fi luat în nume de rău de rudele tale, deoarece, chipurile, le dispreţuieşti şi nu le vorbeşti, decât să priveşti cu atenţie şi astfel să te vatămi şi să fii luat în nume de rău chiar şi de oamenii mireni care gândesc în mod viclean.

După slujba din Biserică, este de mii de ori mai bine să fugi ca o sălbăticiune de oameni, ca să-ţi păs­trezi înţelepciunea duhovnicească şi orice ai câştigat de la Biserică, decât să stai să caşti gura la blănuri (sau tânăra la cravate) şi să te sălbăticeşti duhovniceşte din pricina zgârieturilor ce ţi le va face vrăjma­şul în inimă.

Când nu ai de lucru şi nu poţi valorifica vremea în cele duhovniceşti, este de preferat să mergi la coci­nă, să imiţi porcii şi să te tăvăleşti în noroiul lor şi apoi să te întorci la casa ta, să te speli, să te schimbi şi să simţi uşurarea băii, decât să te înşeli şi să mergi la bar lăsând sufletul tău să se tăvălească în noroiul plăcerilor, iar întorcându-te acasă neliniştit, să le simţi pe acestea ca pe un iad prin greutatea din inima ta.

Mai bine este să mergi la coteţ şi să le înveţi pe găini să cotcodăcească cu ritm, decât să te înşeli şi să mergi la vecini ca să spui lucruri duhovniceşti la femei (sau cea tânără la bărbaţi), deoarece oricât de duhovnicească ar fi lucrarea aceasta, ascunde totuşi o mulţime de curse ale vrăjmaşului. De aceea, este mai bine pentru tinerii care vor să-şi păstreze fecioria să se depărteze de femei ca de diavolul (precum şi cele tinere de băieţi) – şi cred că Hristos nu-i va lua în nume de rău, deoarece fac aceasta din pricina nepu­tinţei vârstei lor – decât îndrăznind, să fie ciuntiţi ca şi copăceii de capre şi astfel să se netrebni­cească.

Mai bine este pentru tânăr să se nevoiască cu asprime şi atunci când trupul îi este vioi şi atunci când îi este moale, pentru a dobândi bărbăţie, decât să fie rănit de trupul său cel dezordonat sau molatec, de caracterul său femeiesc, slab, adică de simţămintele şi moleşelile femeieşti.

Fratele meu, aceste cuvinte aspre ale mele să le consideri absolut necesare, ca pe o sârmă ghimpată pentru îngrădirea micului tău copăcel duhovnicesc, până ce ţi se vor înălţa ramurile, deoarece Mama Bi­serică aşteaptă roadele tale.

Aşadar, dacă acum vei lua aminte, mai târziu, în afară de roadele tale, vei oferi şi umbra ta cea deasă şi răcoroasă, sub care vei adăposti nu numai oi, ci chiar şi capre chinuite, care nu te vor mai putea vătă­ma, ci le vei putea ajuta prin harul lui Dumnezeu.

Câtă vreme mai eşti în lume încearcă să faci astfel ca şi munca ta şi mediul să te ajute oarecum pentru a ţi se da prilej ca şi în munca ta să te ajuţi puţin pe tine, ca să mergi apoi la casa ta cu linişte şi să te poţi aduna mai bine. Atunci nevoinţa ta îţi va fi mai uşoară.

Studiul duhovnicesc

Pentru adunarea minţii tale, mai ales în rugăciu­ne, precum şi pentru întărirea sufletului tău, îţi este absolut necesară citirea Noului Testament şi a cărţilor ajutătoare ale Sfinţilor Părinţi pentru a-l înţelege. Nu citi încă Vechiul Testament, ca să nu te vatămi, deoarece nu te afli încă într-o stare duhovnicească bună şi îl vei înţelege greşit. Mai târziu însă, când vei ajunge la nepătimire, toate te vor ajuta şi mişca sufleteşte, căci acum nici vârsta ta nu te ajută.

Ajută foarte mult Vieţile Sfinţilor, Patericul, Ever­ghetinosul, Scara, Războiul Nevăzut, Sfântul Efrem şi Lavsaiconul. Este bine să-l cercetezi şi pe Avva Isaac, cu toate că lucrarea sa este considerată o carte pentru cei sporiţi, căci îi ajută şi pe cei începători să prindă sensul cel mai adânc al vieţii şi să alunge orice fel de complex, dacă există.

Cercetează deci toate aceste cărţi ale Sfinţilor Pă­rinţi, căci ele îţi vor încălzi sufletul şi te vor ajuta să te nevoieşti mult şi astfel să-i urmezi pe sfinţi. Totodată ele îţi vor aduce multă smerenie, atunci când te vei compara pe tine cu aceia. Lucrul acesta, fireşte, îţi va alunga şi orice simţământ fals ce s-a născut mai înainte în tine, care te făcea să te consideri oarecum sfânt, atunci când te comparai cu cei hippy etc. Dar numai Dumnezeu cunoaşte inimile oamenilor, în timp ce noi judecăm „după înfăţişare”[1].

Să nu iei în mâini reviste murdare, nici măcar aruncate să nu fie prin camera ta, ca nu cumva vreo­dată, împins de vârtejul vârstei tale, să fii îndemnat de vrăjmaşul să te uiţi prin ele, deoarece nu numai că te vei răni, dar şi tangalachi te va batjocori, lucru pentru care te vei căi şi vei suferi.

De asemenea, să nu citeşti cărţi sau tipărituri care cuprind subiecte bisericeşti care te revoltă, dacă vrei să-ţi păstrezi liniştea, deoarece tu nu eşti în măsură să rezolvi astfel de probleme serioase. Tu ai nevoie de cărţi care să te ajute la pocăinţă. Dacă vrei să ajuţi Biserica, îndreaptă-te pe tine însuţi şi îndată se va îndrepta o părticică a Bisericii. Iar dacă ar fi făcut toţi lucrul acesta, Biserica ar fi fost îndreptată.

De aceea, limitează-te la cărţile Sfinţilor Părinţi despre care am vorbit şi îndepărtează-te de cărţile „nesărate” ale unor scriitori contemporani, care pun numai titluri mari pentru a trezi interesul duhovnicesc, dar care te obosesc chiar şi numai citindu-le. Unul ca acesta se aseamănă cu vaca ce are ieslea plină de paie şi se osteneşte toată ziua mestecând şi rumegând, dar în cele din urmă nu dă nici un pahar de lapte.

Înainte de a începe citirea din Sfinţii Părinţi, fă cel puţin două minute rugăciune, ca să te lumineze Dum­nezeu să înţelegi noimele dumnezeieşti. Dacă nu-ţi ajunge timpul de studiu, nu este nevoie să te grăbeşti să termini capitole, deoarece scopul nostru nu este să terminăm capitole, ci să ne rămână ceva în cap.

Iarăşi, să nu-ţi placă numai să citeşti şi să rămâi cu admiraţia faţă de Sfinţi, deoarece aceasta o fac mirenii, care citesc cu sufletul la gură noile peripeţii ale lui Tarzan şi sunt satisfăcuţi. Scopul nostru este duhovnicesc şi trebuie ca, încet-încet, să urmăm, prin nevoinţe, petrecerea Sfinţilor. De aceea, atunci când citim, să imităm vaca ce preferă trifoiul în locul paielor uscate şi care, după ce mănâncă, rumegă mâncarea făcând în felul acesta hrana lapte.

Când spun „să-ţi rumegi studiul tău”, nu înţeleg să cercetezi coaja, precum fac de obicei unii iubitori de cuvinte, care cercetează culoarea frumoasă a cojii de portocală şi numără porii ei nedând atenţie rodului ca să se hrănească din vitaminele cele multe ale Sfinţilor Părinţi. Adică ei nu-l cercetează pe Sfânt, viaţa sa sfântă, izbânzile şi cuvintele sale, ci la ce dată le-a spus sau dacă barba Sfântului a fost toată albă sau sură sau neagră. Acest fel de rumegare a citirii sea­mănă cu cel al vacii sterpe, care nu dă nici lapte, nici nu fată, ci îşi adaugă sieşi grăsime cu multe toxine sfârşind la casap.

Pe cât poţi, caută în casa ta să ai pentru citit o linişte corespunzătoare şi, dacă e cu putinţă, o came­­ră separată, ca să simţi atmosfera de chilie. Deoarece aceasta te va ajuta mult ca să te cunoşti pe tine însuţi şi, totodată, îţi va da puteri duhovniceşti ca să treci orice fel de greutate cu linişte, fără nervozitate.

 

Fragment din cartea Epistole a Cuviosului Paisie Aghioritul. Traducere din limba greacă de Ieroschim. Ştefan Nuţescu, SCHITUL LACU – SFÂNTUL MUNTE ATHOS. Editura EVANGHELISMOS, Bucureşti, 2005.

 

Sfaturi către monahi (B). Pregătirea în lume

 


[1] In. 7, 24.