/ Cuviosul Paisie Aghioritul / Sfaturi către monahi (F). Ascultarea

Sfaturi către monahi (F). Ascultarea

Ascultarea

 

Este adevărat că atunci când stareţul vrea să  facă o lucrare bună în sufletul ucenicului său, cunoscând marea responsabilitate ce şi-a asumat-o pentru el, de multe ori este trebuinţă de multă osteneală din partea lui până ce „va intra apă pe jgheab”. De aceea, fratele meu, ajută-l şi tu pe stareţul tău în osteneala depusă pentru mântuirea ta, prin ascultarea ta cea oarbă.

Ca să nu oboseşti în osteneala ascultării şi să te împotriveşti, va trebui să intri în noima ascultării, ca să o simţi ca pe o necesitate. Numai atunci ascultarea te va elibera, deoarece ea nu este robie, ci   libertate.

Aşadar, când vei înţelege că stareţul poartă răs­pundere pentru tine, că se îngrijeşte de mântuirea ta şi că orice face, o face pentru binele tău, iar nu ca să te chinuiască, atunci te vei bucura când îţi va spune: „Nu face aceea” sau „Nu face aceasta” sau „Vino aici” sau „Mergi acolo”. Şi aceasta pentru că vei fi înţeles că toate le face pentru binele tău, ca să te ferească de orice rău prin experienţa pe care o are, dobândită din pătimirile sale sau ale altora.

Numai când vei face ascultare sau vei întreba te vei bucura şi de aceea vei căuta să nu mai faci nimic după capul tău, nici măcar în cele mai mici amă­nunte, ca să nu faci greşeli. Iar atunci când, din delicateţe faţă de stareţul tău, ca să nu-l mâhneşti, vei face uneori ceea ce te va lumina Dumnezeu, iarăşi inima îţi va fi supusă.

Din păcate, această mare taină a ascultării, care înseamnă libertate, vrăjmaşul o ascunde şi o prezintă complet invers ucenicului, în felul acesta chinuind şi pe ucenic prin a se considera pe sine rob, dar şi pe stareţ, care nu-l poate ciopli ca un meşter. Atunci ucenicul consideră toate tratamentele şi loviturile binefăcătoare ce i le dă stareţul său întocmai cu chinurile mucenicilor, iar pe stareţul său uneori ca pe Diocleţian.

De multe ori ucenicul le primeşte cu bucurie, dar are impresia că va lua două cununi de la Dumnezeu pentru răbdarea sa, a cuviosului şi a mucenicului, iar aceasta nu este un lucru corect, ci o mare înşelare a vrăjmaşului.

Ce bine este pentru ucenic atunci când intră în noima ascultării şi se eliberează, iar stareţul său poate lucra liber în sufletul ucenicului! Atunci se bucură şi se veselesc amândoi, căci acolo este şi Hristos, după cele spuse: „Unde sunt adunaţi doi sau trei…[1] Căci se poate să fie doi sau trei, dar să fie şi vrăj­maşul acolo.

Dacă vreodată, în perioada când eşti încercat îţi vine greu, smereşte-te în faţa stareţului tău şi spune-i greutatea ta. Dacă şi după aceasta iarăşi îţi vine greu, smereşte-te din nou, deoarece se poate să fi uitat sau vrea să-ţi măsoare pulsul, adică să vadă câtă rezis­tenţă ai. În acelaşi timp, să te rogi ca Dumnezeu să te întărească şi să lumineze şi pe stareţul tău.

 

Fragment din cartea Epistole a Cuviosului Paisie Aghioritul. Traducere din limba greacă de Ieroschim. Ştefan Nuţescu, SCHITUL LACU – SFÂNTUL MUNTE ATHOS. Editura EVANGHELISMOS, Bucureşti, 2005.

Sfaturi către monahi (F). Ascultarea


[1] Mt. 18, 20.