/ Cuviosul Paisie Aghioritul / Temelia duhovnicească a vieții de familie după Sfântul Paisie Aghioritul

Temelia duhovnicească a vieții de familie după Sfântul Paisie Aghioritul

 

 

Bărbatul este capul femeii[1]. Aceasta o spune Scriptura prin Sfântul Apostol Pavel iar noi trebuie să înţelegem că aşa a rânduit Dumnzeu lucrurile, ca bărbatul să stăpânească peste femeia sa. “Evanghelia spune că femeia trebuie să se teamă de bărbatul ei, adică să-l respecte, iar bărbatul să-şi iubească femeia[2]. “În dragoste există respect şi respectul se află în dragoste. Cel pe care îl iubesc, îl şi respect. Iar cel pe care îl respect, îl şi iubesc. Adică nu este altceva una şi altceva cealaltă, ci amândouă sunt acelaşi lucru”[3].

Ceea ce constituie însă o mare problemă duhovnicească în viaţa de familie a creştinilor este faptul că aceştia interpretează în mod eronat şi egoist cuvintele Domnului. Şi astfel bărbatul se umple de sine şi dă frâu liber bărbăţiei sale, supunându-şi soţia unei autorităţi exagerate doar pentru că el consideră că aceasta trebuie să i se supună, călcând în picioare respectul şi iubirea pe care ar trebui să le aibă pentru ea. Unele femei ripostează şi ele acestei legi duhovniceşti, nedorind să se supună, alergând după drepturi egale între ele şi bărbaţi. “Dar dacă bărbatul nu-şi iubeşte femeia, iar femeia nu-l respectă pe bărbat, atunci se crează scene neplăcute în familie”[4].

Un alt aspect important care trebuie luat în considerare de către cei doi soţi este recunoştinţa. “Unul iubeşte pe celălalt pentru ceea ce îi dăruieşte. Femeia îi dă bărbatului ei încrederea, devotamentul şi ascultarea sa. Iar bărbatul îi dă femeii siguranţa că o poate proteja. Femeia este doamna casei, dar şi o mare servitoare, iar bărbatul este stăpânul casei, dar şi hamalul ei”[5].

Cel care va răbda până la sfârşit, acela se va mântui[6]. Răbdarea este cea care ţine familia şi îl umple pe om de har. “Atunci când celălalt este mânios, orice i-ai spune nu poţi face nimic. Este mai bine ca în clipa aceea să taci şi să te rogi. Prin rugăciune acela se va calma, se va linişti şi după aceea te vei putea înţelege cu el. Uită-te şi la pescari! Ei nu merg la pescuit dacă marea nu este liniştită, ci fac răbdare până ce se va îndrepta vremea… Răbdarea porneşte de la dragoste. Ca să-l rabzi pe celălalt trebuie să te doară pentru el”[7]. Dragostea pe toate le rabdă[8].  “În familie, unul trebuie să se smerească înaintea celuilalt, să-i imite virtuţile, dar să-i suporte şi capriciile. Pentru o astfel de înfruntare a lucrurilor, foarte mult îl ajută pe cineva atunci când se gândeşte că Hristos S-a jertfit pentru păcatele noastre şi ne rabdă pe toţi, miliarde de oameni, deşi este fără de păcat, în timp ce noi, atunci când suntem chinuiţi de capriciile altora, ne plătim păcatele. Bunul Dumnezeu le rânduieşte astfel încât unul, cu harisma cu care este înzestrat, să-l ajute pe celălalt, iar prin cusurul pe care îl are, să se smerească înaintea aceluia”[9]. Fiecare dintre noi este dator să înfrunte situaţiile în chip duhovnicesc, potrivit dreptăţii dumnezeieşti, căutând să-l odihnească pe celălalt. “Căci, dacă un suflet este slab şi greşeşte, are circumstanţe atenuante. Însă celălalt, care este într-o stare duhovnicească mai bună, dar nu are înţelegere, greşeşte şi mai mult”[10].

Gheronda sfătuia mereu să răbdăm greutăţile şi încercările din această viaţă, sperând la un viitor mai bun, să fim laşi cănd e vorba de păcat, binevoitori şi curajoşi în virtute, să ne ridicăm după ce cădem în vreo răutate deoarece omul e făcut pentru a se înălţa şi nu în ultimul rând, să postim şi să ne rugăm, să nu ne îndoim niciodată că Dumnezeu este un Dumnezeu al iubirii.

Cea mai importantă datorie pe care soţii o au este însă să se lase călăuziţi în viaţa familială de un duhovnic comun care să îi modeleze aşa încât unirea lor să se îmbine perfect. Ca de obicei, când doreşte să înţelegem ceea ce ne sfătuieşte, Stareţul foloseşte exemple simple dar cu un înţeles adânc: “au nevoie de puţină rindeluire. Ia două scânduri nerindeluite, una care are un nod într-un loc, iar cealaltă în alt loc, încearcă să le uneşti şi vei vedea că rămâne un gol între ele. Dacă însă rindeluieşti puţin una dintr-o parte, iar cealaltă din partea opusă, dar cu aceeaşi rindea, îndată se vor uni”[11]. Aici Părintele se referă la faptul  că această lucrare se face de către duhovnic. Ea este eficientă atunci când soţii au acelaşi duhovnic, astfel încât rindeluirea să se facă cu aceeaşi rindea. “Dacă au intenţie bună, dacă au duhovnic şi fac ascultare de el, nu vor avea probleme. Fără duhovnic nu se face arbitraj… Dacă au duhovnic şi îşi fac un program de rugăciune, cu puţin studiu, dacă merg la biserică şi se împărtăşesc, atunci nu au de ce să se teamă în această viaţă”[12]. “Soţii trebuie să aibă acelaşi duhovnic, căci altfel unul va trage la dreapta, iar celălalt la stânga”[13].

Rolul duhovnicului comun este determinant în viaţa de familie, pentru că acesta va şti mereu să-i sfătuiască în aşa fel încât să poată păşi fără probleme, fiecare să se nevoiască şi să se pună în locul celuilalt pentru a-l ajuta. “Mult ajută duhovnicul. Multe perechi care se potriveau, care s-au căsătorit din dragoste, s-au despărţit după o vreme pentru că nu au fost ajutaţi de un duhovnic bun. În timp ce perechi care nu se potriveau, dar au avut acelaşi duhovnic, au mers foarte bine”[14].

 

 

[1] Efes. 5, 25;

[2] Fac. 2, 23;

[3] Cuviosul Paisie Aghioritul, “Cuvinte duhovniceşti IV. Viaţa de familie”, pag. 42;

[4] Ibidem, pag. 43;

[5] Ibidem, pag. 44;

[6] Mt. 10, 22;

[7] Cuviosul Paisie Aghioritul, “Cuvinte duhovniceşti IV. Viaţa de familie”, pag. 49;

[8] I Cor. 13, 7;

[9] Ibidem, pag.51;

[10] Ibidem, pag. 59;

[11] Ibidem, pag. 39;

[12] Cuviosul Paisie Aghioritul, “Cuvinte duhovniceşti III. Nevoinţă duhovnicească”, pag. 267-273;

[13] Nicolae Zurnazoglu, “Cuviosul Paisie Aghioritul – Mărturii ale închinătorilor”, pag. 228;

[14] Atanasie Rakovalis, “Părintele Paisie mi-a spus…”, pag. 27.

 

Fragment din lucrarea de masterat “Familia creștină în viziunea Cuviosului Paisie Aghioritul”, susținută în anul 2008 la Facultatea de Teologie “Andrei Șaguna” din Sibiu.

 

Mirela-Nicoleta SANDEI

 

 

Temelia duhovnicească a vieții de familie după Sfântul Paisie Aghioritul