/ Predici şi articole / Cuvânt la Duminica Pogorârii Duhului Sfânt

Cuvânt la Duminica Pogorârii Duhului Sfânt

Cuvânt la Duminica Pogorârii Duhului Sfânt

LUCRAREA DUHULUI SFÂNT LA CINCIZECIME A ZĂMISLIT PREZENȚA PERMANENTĂ A LUI HRISTOS ÎN MIJLOCUL LUMII CARE ESTE BISERICA

Praznicul Împărătesc al Pogorârii Duhului Sfânt este deopotrivă în măreţie şi slavă ca şi Învierea Domnului. Pentru că această sărbătoare ne aduce înainte pe cea de a treia Persoană a Sfintei Treimi, Pe Duhul cel Preasfânt. Când ne însemnăm cu semnul Sfintei Cruci, unim trei degete de la mâna dreaptă, care înseamnă cele trei Persoane ale Sfintei Treimi, Tatăl şi Fiul şi Sfântul Duh. Pe Fiul L-am auzit şi pe El L-am cinstit în chip deosebit cu 50 de zile în urmă, la Învierea Lui din morţi. Şi de fapt întreg anul bisericesc este pecetluit de prezenţa paşilor Săi. Dar lucrarea Sa în lume o săvârşeşte cea de a treia Persoană a Sfintei Treimi, Duhul Sfânt, Care a rămas de-a pururi în lume de la Cincizecime, permanentizând, prin lucrarea Lui, prezenţa necontenită a lui Hristos între noi. De aceea Mântuitorul a zis că mai bine este pentru El a Se duce la Tatăl, că, dacă Se va duce, va trimite în lume pe Duhul cel Sfânt. Şi El, unindu-Se cu noi, va zămisli Biserica adică trupul Său care va fi cu noi de-apururea, prezență pe care nici porţile iadului  nu o vor birui şi prin care vom fi mântuiţi, adică prin Hristos. Dar prezenţa Lui nu va mai fi una fizică, pipăibilă. Nu-L vom mai vedea ca un om printre noi, ci Se va arăta şi va fi prezent între noi prin Biserica Sa, care este Trupul Său.

Lucrarea Duhului Sfânt la Cincizecime a zămislit această prezenţă permanentă a lui Hristos în mijlocul lumii care este Biserica Lui. La începuturi, Duhul Sfânt plutea deasupra apelor, clocea apele ca o cloşcă care stă deasupra ouălor ca să iasă de acolo puii. Şi cuvântul s-a auzit zicând: Să fie Lumină. Şi a fost Lumină. Şi din pământul încălzit de Duhul Sfânt, Dumnezeu, prin cuvânt, a creat lumea cea nevăzută şi cea văzută. A creat pământul, apele, peştii, păsările, animalele şi, la sfârşit, pe om. Dar toate acestea au fost create în urma lucrării tainice a Duhului Sfânt care încălzea pământul în vederea creaţiei. La plinirea vremii, Acelaşi Duh Sfânt Se coboară peste pântecele Maicii Domnului, în Nazaret. Şi unindu-Se Duhul Sfânt cu pântecele ei, cu sângiuirile pântecelui ei, a făcut să se zămislească în acest fericit pântece Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, noul Adam. Dacă primul Adam a fost adus la viaţă de Duhul Sfânt, de suflarea lui Dumnezeu peste lutul frământat de mâna Lui, al doilea Adam se zămisleşte prin pogorârea Duhului Sfânt în pântecele Maicii Domnului. Şi Iisus Hristos, noul Adam, Se zămisleşte şi are să Se nască din Sfânta Fecioară Maria pentru a împlini în viaţa aceasta pământească, în Trupul Lui, opera şi lucrarea mântuirii neamului omenesc. După Înălţarea Lui la cer, Acelaşi Duh Sfânt coboară în Ierusalim peste Sfinţii Apostoli care erau împreună cu Maica Domnului în muntele Sionului aşteptând făgăduinţa pe care Iisus Hristos le-a făcut-o, încurajându-i că nu-i va lăsa orfani, ei însă trebuind să nu se depărteze de Ierusalim până ce le va trimite de Sus pe Duhul Sfânt. Şi la zece zile după Înălţarea Domnului la cer, Duhul Sfânt este trimis de la Tatăl şi vine peste aceşti ucenici care formau un trup în mijlocul cărora se afla Maica Domnului ca un pântece. Şi precum mai înainte Duhul Sfânt a zămislit pe Hristos în pântecele Maicii Domnului, acum, la Cincizecime, Acelaşi Duh Sfânt, coborându-Se peste comunitatea Apostolilor pregătiţi şi ridicaţi la Mântuitorul la neprihănirea Maicii Domnului, a făcut ca să se nască un nou Hristos nevăzut, Biserica Lui care este Trupul Său, născută prin unirea dintre Duhul Sfânt şi Apostoli.

După zămislirea Bisericii, Apostolii au căpătat curaj şi un duh special, cum auzim în Apostolul citit la Praznic că s-au aflat cu toţii grăind în limba fiecăruia cuvântul lui Dumnezeu, convertind mii de oameni într-o zi şi botezându-i în numele Sfintei Treimi, aşezând Biserica în Ierusalim pe temelii puternice şi care avea să se lărgească peste toate neamurile şi în tot pământul până astăzi. Dar această lucrarea a Duhului Sfânt peste Apostoli în Biserică se săvârşeşte şi trebuie să se săvârşească cu fiecare mădular al Bisericii în parte. Acelaşi Duh Sfânt, coborând peste fiecare dintre noi – care trebuie mai întâi să ne ridicăm la înălţimea şi la pregătirea lăuntrică a Maicii Domnului –, va face ca în noi să ia chip Hristos şi ca noi înşine să devenim o Biserică a lui Hristos, cum spune Sfânta Scriptură. O, la ce chemare şi slujire, la ce înălţime ne cheamă pe noi Hristos, la ce ne obligă Biserica ai cărei mădulare suntem prin botez! Ne cheamă ca noi înşine, fiecare în parte să devenim biserici şi temple ale Duhului Sfânt. Ca Duhul Sfânt să Se pogoare peste inimile noastre, aşa cum S-a pogorât peste Sfânta Fecioară Maria în Nazaret făcând să Se zămislească Cuvântul în pântecele ei, aşa cum S-a pogorât peste ucenicii Domnului în Ierusalim făcând să se zămislească Biserica în cadrul căreia Dumnezeu Îşi va împlini lucrarea mântuitoare a lumii, pentru că Biserica este Trupul lui Hristos şi în Biserică Hristos Se aduce ca jertfă necurmat în Sfânta Liturghie pentru mântuirea lumii. Sfânta Împărtăşanie este suprema jertfire a lui Hristos prin care noi ne întărim, împlinind cuvântul Său: „Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu. Beţi dintru acesta toţi, acesta este Sângele Meu“. Deci aşa cum în Ierusalim Duhul Sfânt a întemeiat Biserica, unindu-Se cu ucenicii Domnului, la fel fiecare dintre noi trebuie să ajungem şi să ne rugăm lui Dumnezeu să ne învrednicească a sta în Ierusalim şi a aştepta făgăduinţa Domnului, a primi acest Duh de viaţă dătător care să întrupeze Cuvântul în inima noastră, în viaţa noastră. Să-L facă pe Hristos viu în viaţa noastră. După aceea vom ieşi la propovăduire, vom ieşi la vestirea numelui lui Iisus Hristos. Unii se vor converti, primind cuvântul şi crezând în Hristos, alţii ne vor batjocori zicând: Oamenii aceştia sunt plini de must, cum spuneau despre Apostoli unii dintre iudei. Văzându-i la ora acelei dimineţi a Cincizecimii vorbind cu putere în templul din Ierusalim, îşi ziceau: Nici nu este ceasul al treilea din zi şi s-au şi îmbătat. Iată-i cum vorbesc de repede. Dar ei nu cunoşteau că Apostolii vorbeau înrâuriţi de puterea Duhului Sfânt Care, prin ei, Îl mărturisea cu putere pe Iisus Hristos şi Jertfa Lui. Amin.

Pr. Petru Roncea

sursa: potirulviisoarei.ro

Cuvânt la Duminica Pogorârii Duhului Sfânt