/ Predici şi articole / OSTENEALA POSTULUI ȘI METANIILE DEVIN CELE MAI FRUMOASE MĂRTURII ALE DRAGOSTEI DINTÂI DINTRE NOI ȘI HRISTOS

OSTENEALA POSTULUI ȘI METANIILE DEVIN CELE MAI FRUMOASE MĂRTURII ALE DRAGOSTEI DINTÂI DINTRE NOI ȘI HRISTOS

OSTENEALA POSTULUI ȘI METANIILE DEVIN CELE MAI FRUMOASE MĂRTURII ALE DRAGOSTEI DINTÂI DINTRE NOI ȘI HRISTOSCuvânt la Duminica I din Postul Mare
Apostolul iubirii, Ioan, ne dezvăluie, în partea a doua a întâiului capitol al Evangheliei sale (Ioan 1, 43-51), primeleîntâlniri dintre Iisus şi viitorii Săi ucenici. Relatarea ioaneică este poate cea mai frumoasă icoană a dragostei care, de la prima vedere, răneşte pentru totdeauna pe cineva. Uimitoare rânduiala Bisericii de a aşeza această pericopă la începutul Postului Mare! Osteneala postului şi metaniile devin cele mai frumoase mărturii ale dragostei dintâi dintre noi şi Domnul. Când simţi, la prima întâlnire cu ochii Mântuitorului, cum vraja dumnezeiască îţi copleşeşte inima cu fiorul unei iubiri nematerialnice, atunci începi cu adevărat drumul postului spre Înviere.

Să lăsăm în urmă pe cei dintâi chemaţi, pe Andrei şi pe Ioan, ca şi pe Petru, cel căruia Domnul i-a schimbat numele, vrând să ne facă a înţelege schimbarea cea mare ce se petrece în viaţa celui care pleacă după Hristos. Textul Evangheliei de azi ne pune înainte îndrăgostirea de Iisus a altor doi dintre cei care I-au devenit ucenici: Filip şi Natanael. În pilda celor doi îndrăgostiţi de Hristos ne putem regăsi în strălucitorul post al înveşnicirii noastre.

Mai înainte de a treia zi, când a fost nunta din Cana, adică a doua zi, Iisus a găsit pe Filip. Numele-i era grecesc, poate pentru că părinţii s-au gândit la tetrarhul Filip (Lc 3, 1), cum mai obişnuiesc oamenii să-şi numească pruncii după numele marilor domnitori, ori poate că aparţinea vreunei familii greceşti care trăia printre galileenii de pe malul Lacului Ghenizaret. Oricum, mai târziu, când nişte greci au voit să-L vadă pe Iisus (In 12, 20-22), lui Filip i s-au adresat întâi, ca unuia dintre ai lor. În sfârşit, un singur cuvânt rostit de Iisus cu autoritatea iubirii dumnezeieşti, şi Filip I-a devenit ucenic statornic. Era şi el din Betsaida, cetatea lui Andrei şi a lui Petru. Ca şi ei, pescar şi el. Pe malul lacului se cunoştea cu ceilalţi săraci din satele vecine care veneau aici să vâneze peşte.

Cunoştea bine pe unul, Natanael, din Cana Galileii. L-a găsit şi i-a dezvăluit bucuria vieţii sale: Am aflat pe Acela despre Care au scris Moise în Lege şi prorocii… Unul mai mare decât Moise.

Prima parte a mărturiei lui Filip deveni interesantă pentru prietenul său. Când însă sfârşi, numindu-L pe Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret, Natanael se descumpăni. Nazaretul era aproape de Cana. Îl ştia atât de bine, ca şi pe satul său. O cetate neînsemnată, ca a lui. Poate ieşi ceva bun din Nazaret? De câte ori nu suferă urmaşii lui Iisus până azi această lipsă de apreciere din partea celor de-aproape ai lor? Nici un proroc nu este ascultat în patria lui, avea să constate Însuşi Domnul, în urma comportării nazarinenilor faţă de El. Îndoiala lui Natanael era însă fără vicleşug. Tocmai de aceea s-a şi dus să-L întâlnească pe Acela vestit lui de Filip.

Primul cuvânt al Mântuitorului i-a risipit însă îndoiala. Simţind că i-a cunoscut sinceritatea inimii, Natanael Îl mai încearcă cu o întrebare: „De unde mă cunoşti?“, să vadă cu adevărat dacă El este Fiul lui Dumnezeu, Cel care pătrunde în cugetele ascunse ale oamenilor. Mai înainte de a te chema Filip, te-am văzut când erai sub smochin, i-a răspuns Nazarineanul. I-a fost de-ajuns mărturia aceasta. Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu este Acesta, căci la El cugetam, stând sub smochin – răspunde cu iubire ucenicul. Căci era obiceiul la iudei să planteze în faţa casei lor smochini, la umbra cărora să se odihnească, ori să-şi petreacă ceasurile de rugăciune sau de citire din Scripturi. O, cum Se uită Dumnezeu cu mare plăcere la cei care-L laudă şi cugetă la legea Lui! Mai înainte de a ne alege, El ne cunoaşte fondul spiritual prielnic pocăinţei şi bucuriei din Postul Mare. Dialogul lui Natanael cu Iisus, spovedanie curată pentru Înviere! Până la moarte Natanael avea să adeverească lumii ce Bun i-a ieşit din Nazaret.

Chemarea lui Filip şi a lui Natanael devine icoană a misiunii Bisericii. A rosturilor noastre de lărgire a hotarelor ei prin pescuirea de suflete pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Unii se întorc la primul cuvânt, alţii după mai multă sfătuire. De aceea poate-i nevoie de mai mult dialog în vremea din urmă pentru câştigarea sufletelor la pocăinţă. Dar întotdeauna pe drumul Crucii lui Hristos, pe calea Postului Mare, pornesc numai cei fără de vicleşug, ca israelitul din Cana, cel căruia Hristos i-a promis vederea unor mai mari lucruri în legătură cu Scara cerului, al cărei sprijin de jos se va aşeza curând pe umerii Fiului Omului. Amin!

Pr. Petru Roncea

sursa: potirulviisoarei.ro

OSTENEALA POSTULUI ȘI METANIILE DEVIN CELE MAI FRUMOASE MĂRTURII ALE DRAGOSTEI DINTÂI DINTRE NOI ȘI HRISTOS