/ Predici şi articole / Patria noastră e cerul

Patria noastră e cerul

Patria noastră e cerul

 

Mare este, iubiții mei, sărbătoarea de astăzi. Nu este doar sărbătoarea unui sfânt. Se numește praznic împărătesc. Unul este Arhiereul, Domnul Cel care conduce totul, Stăpânul, așa cum îl numea Sfântul Cosmas Etolianul ; Hristosul. Acesta este Stăpânul a toate cu adevărat. Toți ceilalți care au apărut în istorie cu o anumită putere, sunt în fața Lui doar niște zerouri uriașe. Praznice împărătești sunt și Crăciunul, Tăierea împrejur, Întâmpinarea Domnului, Schimbarea la Față, Praznicul Învirii, vârful tuturor săbătorilor, și încoronarea ciclului Iconomiei Divine este Înălțarea.

Ce este Înălțarea? Creștinii noștri din păcate au destulă neștiință. În Atena, la o adunare de copii au întrebat câte sunt Poruncile Domnului. Nici unul dintre ei nu a știut. Noi, copii aproape de bunica, am învățat să numărăm poruncile cu degetele: prima … a doua … a treia … până la a zecea.Crezul îl știam toți pe dinafară, “Tatăl nostru”, la fel. Acum ignoranța ne stăpânește! Nu mai este omul interesat de învățătura bisericească aici în această țară, cu pământul îmbibat cu sângele martirilor și al sfinților.

Ce este deci Înălțarea? Ce eveniment din viața lui Hristos sărbătorim? O voi expune pe scurt. Și stiinta spune, fraților, că a fost o dată un timp când nu era nimic. Materia nu este nemuritoare, veșnică; este supusă putrezirii și deci nu are origine divină, nu este eternă. A fost o perioadă în care nu a existat nici soarele, luna, stelele, galaxiile; Nu au fost râuri, lacuri, mări, oceane;  nu erau munți și văi, copaci și flori și păsări; era o vreme în care nu existau oamenii. Dar nu a existat niciodată vreme, aceasta ne-o arată Crezul, în care să nu fi existat Hristos! Veșnic Hristosul, fără de început. Aceasta este credința noastră. Fiul, a doua persoană a Sfintei Treimi, a existat întotdeauna, “înainte de toate veacurile” (Simbolul de credință.).

Fiul era în cer înconjurat de îngeri. Dar când omul a căzut și s-a supus stricăciunii și nici o altă putere nu l-a putut salva, atunci a doua persoană a Dumnezeirii a venit pe pământ.

Ai văzut vreodată un vultur? Eu am văzut prin munții înalți ai Pindului. Înainte de războiul renumit din 40; un păstor mi-a spus: Uită-te la cer. Privesc în sus și zăresc doar un punct. E un vultur, a spus el, pentru că discern mișcarea lui. Punctulețul de fapt se mișsc, a crescut mai apoi și a început a descrie cercuri – cercuri, și apoi a venit și s-a așezat pe o stâncă. Și era un vulture numit de aur, prearătarea slăvitei biruințe a armatelor grecești pe frontal din Albania. Ca un vultur deci, și Hristos a coborât pe pământ, este de asemenea dogma credinței noastre, a luat trup din sângele preacurat al Maicii Domnului și s-a arătat ca om, ca omul cel mai umil.

Om umil! Nici un alt om nu a existat vreodată atât de umil. Născut din mamă săracă, într-o peșteră în prezența animalelor necuvântătoare. Treizeci de ani a trăit necunoscut, iar când a apărut public a continuat să trăiască în mod sărac. Celuia care a vrut să îl urmeze i-a spus: Păsările și vulpile au cuiburi, însă Fiul Omului nu are unde să-și pună capul” (Matei 8,20 • Luca 9,58). Să vină cei care fac pe socialiștii și pe comuniștii pentru a vedea pe cine au drept conducător creștinii. Hristos nu a avut unde să-și pună capul”, iar când în sfârșit și-a plecat capul pentru mântuirea omului, nu a făcut-o pe perne moi, ci intr-o coroană de spini, pe Sfânta Cruce. Din acest motiv este “Căpetenia mântuirii noastre” .

 Cărturarii, fariseii și puternicii zilei îl vedeau pe cel din Nazaret ca pe un om lipsit de importanță. Dar când a deschis gura Sa și s-au auzit cuvintele Sale, și când au văzut minunile Lui, toată lumea a fost uimită. Pentru aceasta în ziua Floriilor,  înainte de Paști, au spus admirativ: «Cine este Acesta?” (Matei 21,10). Acest om este diferit de oricine altcineva. A urmat jertfa Sa de pe cruce și învierea Sa. Iar când, după patruzeci de zile, ca azi, s-a înălțat la ceruri nu se mirau doar oamenii, se mirau și îngerii din ceruri și spuneau aceleași cuvinte pe care le-a auzit și Isaia în mod prophetic: Cine este acest om?” (Isaia 63,1 ).

Atunci cînd Domnul Hristos îi saluta pe ucenici, pe Muntele Eleon și îi binecuvânta, picioarele Sale, pe care nu suntem vrednici să le sărutăm, picioarele care umblaseră  din cetațe în cetate și din sat în sat pentru a găsi pe cel pierdut și în cele din urmă a fost legat pe cruce iar sângele Său prețios a udat picioarele Sale goale, aceste picioare ale lui Hristos începuseră să nu mai calce pe pământ.

-Dar cum se înălța? … Oameni buni, dacă noi am găsit o cale de a zbura în aer, acest lucru a fost dificil pentru Hristos?

L-au preluat norii și L-au ridicat în ceruri, în vreme ce ucenicii Lui au rămas acolo privind minunați. Apoi, un înger le-a spus: Ce stați cu ochii privind către ceruri? Iisus, pe care îl vedeți acum preluat de nori, astfel se va întoarce. Se va întoarce! – Un alt adevăr al credinței noastre aceasta. Cât de încrezători suntem că mâine este vineri, tot atât de siguri, frații mei, trebuie să fim că Îl vom vedea din nou pe Hristos. Va veni dar nu ca un om slab, dar cu mare slavă și putere, împreună cu îngerii și arhanghelii. Va veni Domnul însă la a doua venire nu va mai învăța, ci va judeca.  Da, va judeca. Eu voi fi acolo, voi veți fi de asemenea acolo, mari și mici, pentru a da seama de faptele și lucrările noastre înaintea Judecătorului Celui Drept.

 Înălțarea Domnului ne face să ne problematizăm adânc. Ce a rămas, frații mei, pe acest pământ în care locuim, și în care sunt atât de multe războaie între popoare? Închipuiți-vă doi oameni ce se luptă întrei ei. Întrebați-i, pentru ce se omoară? Iar eu vă răspund: Pentru un bob de nisip. Acestea se întâmplă acum. Pământul nostru față de univers ce este? Un bob, un fir de nisip. Deci, aceasta este valoarea sa. Merită să ne omorâm pentru un fir de nisip?

Nu există doar pământul. Nu este acesta casa noastră permanentă. Aici toate ne sunt temporare, trecătoare. Pământul este pentru noi hotel. Când te duci la un hotel și stai una sau două zile, nu spui: hotel este al meu.

 Un călugăr filosof a scris despre chilia lui: «chilia, chilia mea, azi ești a mea, mâine a altuia și niciodată a cuiva”.Suntem găzduiți gratuit la hotelul numit Pământ, și azi – mâine vom pleca de aici, pentru patria noastră adevărată.

Intreba un filozof, înainte de Hristos: Care este patria ta? -Stai, spune. Și când s-a întunecat le-a arătat cerul. -Acolo este cetatea mea natală! Cerul este patria noastră. “Nu avem aici cetate stătătoare, ci pe cea viitoare o căutăm” (Evrei 13,14), a spus apostolul Pavel.

În Sfânta Liturghie auzim: • «sus să avem inimile”, Ridicați-vă inimile sus! În ceasul acesta creștinii în Biserica nu călca pe pământ, locul este sacru. Să nu uităm că etimologia cuvântului om este creatura care tinde în sus și își dorește să vadă cerul. Așa că să nu stăm cu fața în jos ca porcii ce sunt cu capul încontinuu îndreptat spre pământ. Noi suntem oameni, să nu devenim animale necuvântătoare.

Există cerul, există stelele, există lucruri atât de frumoase. Filosofii au spus, că omul este o existență multidimensională; este o ființă și spirituală și fizică și socială și economică și filozofică, dar mai presus de toate,  Oamenii sunt ființă metafizică. Are rădăcini metafizice, dorește lăuntric cerul.

Când a murit Socrate l-au întrebat ce să facă cu corpul său și el le-a zis: -Corpul nu este Socrate, Socrate merge acum în altă parte, într-o lume nemuritoare.

Biserica întotdeauna, dar mai ales acum cu ocazia praznicului Înălțării Domnului nostru Iisus Hristos, ne transfigurează mințile noastre și a ne pregătește pentru cer. Aceasta să fie credința noastră. Sus inima și mintea, ca un vultur, mai degrabă, și nu precum niște șopârle și porci. Petrecerea noastră, modul de viață authentic există pentru noi în ceruri” (Filipeni 3,20).

În orașe și sate, nimeni să nu fie ateu, nimeni  hulitor, nici un divorț, nici un adulter, nici o curvie, nici un furt și nici o fraudă. Toți uniți într-un singur suflet, un singur popor – mereu aproape de Biserica lui Hristos, Cel Ce unește oamenii. Noi toți, mari și mici, pentru a aduna și a deschide gura, și ca o chitară a lăuda pe Iisus Hristos Cel Răstignit, înviat și înălțat la cer pe Care copiii lumii, laudați-L și-Lpreaînălțați în toate veacurile! Amin.

Patria noastră e cerul!