/ Predici şi articole / Scrisoare către prieten (I)

Scrisoare către prieten (I)

Scrisoare către prieten (I)

Dragă prietene

 

Dacă urmărim Sfânta Scriptură a Noului Testament înţelegem că nu se relatează despre faptul că Mântuitorul Iisus Hristos ar fi scris cuiva vreo epistolă. Sfânta Tradiţie consemnează,  însă, o corespondenţă a Mântuitorului cu regele Avgar al Edessei, celui căruia i-a dat în dar icoana Chipului Său – Sfântul Mandilion – prima icoană din istoria Bisericii, nefăcută  de mână omenească, făcătoare de minuni şi temei al zugrăvirii sfintelor icoane. Corespondenţa Mântuitorului Iisus Hristos cu Avgar al Edesei  Biserica o consideră autentică (ca şi icoana cea nefăcută a mână a chipului Său) dar pierderea ei în cursul istoriei face pe unii să o treacă în rândurile scrierilor apocrife. Dar, prietene, nu despre aceasta vreau să-ţi scriu, sunt convins ca ştii destul despre acest subiect, drag mie, dar de folos, cred, tuturor. Eu vreau să-ţi scriu acum despre… scrisori.

Paradoxal, poate ţie ţi-am scris cel mai puţin dintre prietenii mei buni. Dar, oare, ţi-am scris?! Nu e timpul pierdut nici acum.

Scrisoarea ca semn al iubirii.

În esenţă toate cărţile Noului Testament (şi nu mai puţin ale Vechiului Testament) sunt nişte scrisori pe care Dumnezeu le-a „dictat” aleşilor Săi apostoli (profeţi)  pentru ca noi să-Ι ştim voia. Ele exprimă prin semnele convenţionale ale unui anume limbaj, care sunt literele, adevărul despre voinţa, lucrarea şi judecata lui Dumnezeu. Biblia – semnul scris al lui Dumnezeu; scrisoare sfântă ca mijloc de revelaţie a voii lui Dumnezeu, a existenţei Sale dar şi o manieră de a fi în contact direct cu El.

Iată de ce cred că orice scrisoare nu este doar o simplă comunicare ci şi un semn. Ei bine, prietene al meu, acum nu-ţi trimit doar câteva rânduri şi gânduri ci ceva mult mai preţios: un semn, un semn de prietenie. 

Scrisorile autentice sunt atât de rare acum la fel cum sunt şi semnele de prietenie. Teoretic toţi sunt prieteni între ei; se comunică prin face-book, prin e-mail, pretutindeni oamenii comunică dar… nu se mai cunosc unii cu alţii, pentru că nu se mai iubesc unii pe alţii şi-i interesează prea puţin să ajungă la profunzimea fiinţei lor, oprindu-se doar la simplu contact, fie şi virtual, şi atât.

Dar ce înseamnă, prietene al meu, să iubeşti? Cum răspundem la aceasta întrebare în cadrul unic al prieteniei? (Pentru a evita orice amânare la răspunsul pe care-l consider corect  voi zice că adevărata iubire este cea creştină pe care Fiul lui Dumnezeu întrupat, Mântuitorul Iisus Hristos ne-a arătat-o. De la El înţelegem şi ceea ce este prietenia adevărată. Aceasta este dragostea creştină transpusă în viaţa concretă şi nu în cea ideală.) Printr-o scrisoare!

Nu ţi se pare, prietene, cam puţin? Te asigur că nu e puţin! Pentru că nu este o scrisoare obişnuită, pe câteva pagini, ci una care nu are pagini ci are suflet! O scrisoare de suflet, aceasta vreau să-ţi trimit, dacă Dumnezeu mă va ajuta să ţi-o scriu. Pe rând voi înşira mai mult sau mai puţin interesat gânduri de prietenie şi de iubire faţă de Dumnezeu, faţă de aproapele, faţă de mine însumi chiar; dar voi înşira şi ceea ce mă deranjează şi ceea ce ar putea sa ne lovească sufletele şi să le schimonosească.

Voi reuşi?

Doamne ajută.

 

Cu prietenie,

Pr. dr. Neculai Dorneanu

Parohia „Sf. Mahramă  a Domnului şi Sfinţii Martiri Brâncoveni” – Iaşi

 

Scrisoare către prieten (I)