/ Provocări contemporane / Când tinerii învață să iubească, schimbă lumea (I)

Când tinerii învață să iubească, schimbă lumea (I)

Când tinerii învață să iubească, schimbă lumea (I)Mitropolitul Atanasie de Lemesol

În Biserică, educație înseamnă conducerea oamenilor nu spre anumite valori ori idealuri, ci spre iubirea Domnului nostru Iisus Hristos. Educație, în Biserică, înseamnă ca omul să învețe să-L iubească pe Hristos. Biserica vorbește despre iubirea pentru Dumnezeu.

O concepție secularizată a religiei vorbește doar despre credința în Dumnezeu. Dar desăvârșirea cuvântului Bisericii este iubirea care va rămâne în veci, de vreme ce atât credința, cât și nădejdea vor dispărea în ziua cea din urmă. Cea care va rămâne va fi dragostea. Așadar, ceea ce se cere de la om este să învețe să-L iubească pe Dumnezeu.

Să crezi în Dumnezeu este o primă treaptă pe care o calci, urci pe următoarea și tot așa. Omul nu rămâne pe această treaptă, nu poate să-și predea întreaga viață unei concepții pe care pur si simplu o crede.  Dacă este doar un ideolog, poate să o facă, așa cum vedem că se întâmplă în multe cazuri din viața de zi cu zi în jurul nostru. Dar ceea ce există în Biserică este iubirea lui Hristos. Pentru noi, Hristos este Cel pe Care Îl căutăm. Hristos este Dascălul fiecărui om. Vedeți cât de frumos ne spune Domnul în Evanghelie: „Învățați de la Mine…”. Cu alte cuvinte, omul învață de la Același Hristos, din viața Lui, din cuvintele Lui, dar mai presus de toate din prezența dragostei lui Dumnezeu în El. De aceea, această prezență este așa de puternică, încât întrece toate iubirile lumii acesteia.

Nu este de ajuns, frații mei, să spunem copiilor noștri despre ceea ce predică Evanghelia, nu este de ajuns să spunem că Evanghelia și Biserica sunt cele mai bune lucruri pe care putem să le oferim, că sunt bune dragostea, bucuria, libertatea, dreptatea. Desigur sunt foarte bune toate acestea, dar ceea ce are nevoie tânărul astăzi este să învețe să-L iubească pe Hristos. Să învețe că Acesta pe care i-L oferă Biserica este Hristos și pe Care lumea nu i-L poate oferi. Omul poate să învețe de pretutindeni să-și respecte semenii, să-i iubească, să fie cinstit, sincer, corect etc. Nu era nevoie de Biserică să ne învețe toate aceste lucruri, pe care le învățăm prin însăși firea noastră. De altfel, sinele nostru uman și firea noastră umană ne învață libertatea, dreptatea, respectul, iubirea pentru alții.

Ceea ce are Biserica să ne spună este despre dragostea lui Hristos. Și aici, permiteți-mi să vă spun că este punctul în care ne poticnim noi, creștinii din ziua de azi, deoarece considerăm Biserica un sistem ideologic și este de ajuns pentru noi să fim oameni buni. Este de ajuns pentru noi să respectăm datoriile noastre. Este de ajuns pentru copiii noștri să aibă limitele lor, să nu facă neorânduieli. Ei spun uneori lucruri la care noi zâmbim, desigur cu îngăduință, dar toate aceste lucruri nu exprimă Biserica. Ei spun: „Decât să fie cineva narcoman, mai bine să fie în Biserică”. „Decât să fie cineva în închisoare, mai bine să fie în Biserică!”. Spui și că Biserica este opusul drogurilor și al închisorii. Ar putea spune cineva, la fel cum spunea și cămila: „Bine, dar nu există și un drum drept, de mijloc?”. Prin urmare, ori drogurile ori Biserica? Cu alte cuvinte, cine nu este în Biserică este rob narcoticelor? Desigur că nu! Poate să nu fie în Biserică și să fie cinstit, corect, sincer, un soț bun, un părinte bun, un elev bun și toate cele bune să le aibă asupra lui.

sursa: doxologia.ro

 

Când tinerii învață să iubească, schimbă lumea (I)