/ Provocări contemporane / Când tinerii învață să iubească, schimbă lumea (II)

Când tinerii învață să iubească, schimbă lumea (II)

Mitropolitul Atanasie de Lemesol

De multe ori nu putem să înțelegem de ce copiii noștri au o altă legătură cu Dumnezeu. Pentru că noi, cei mai în vârstă, nu putem să-i înțelegem. Spunem: „De ce vrei lucrul acesta? Nu este de ajuns că ai devenit un om bun și un savant bun, că ai un servici bun și te dedici societății și lumii întregi? Pe celelalte de ce le mai vrei? Acestea sunt exagerări, sunt fanatisme, extravaganțe, lucruri nesănătoase”. De ce însă exprimăm astfel de opinii? Deoarece ne măsurăm viața noastră nu cu iubire, ci cu expunerea îndatoririlor: „Să-ți faci datoria ta și este de ajuns”. Dar dragostea, frații mei, nu are limite. „Când iubești pe Dumnezeu, nu ai limite. La fel și când iubești pe oricare om. Dacă iubești o persoană, vrei să fii împreună cu ea, să-ți unești viața ta cu a ei. Poți să pui limite în această iubire? Iubirea este foc care arde înăuntrul inimii omului. Nu intră în limitele și în tiparele logicii, ci acționează singură, pentru că acționează din inimă, nu rațional. Biserica învață și invită pe om să iubească pe Hristos mai presus de toate.

Știți, se observa în vechime fenomenul existenței multor copiii în Biserică. Ne amintim, cei care suntem mai în vârstă, că până la o anumită vârstă aproape toți copiii mergeau la școala de catehizare, în biserică. Aveau legătura aceea cu Dumnezeu. După o anumită vârstă, 14, 15 sau 18 ani, se risipeau. Venea armata, facultatea, dispărea toată această încercare a oamenilor duhovnicești, a cateheților, a cercurilor de studii, a întrunirilor, a tuturor lucrurilor. De ce credeți? Unde era greșeala? Desigur, neputința omenească, provocările societății, cerințele care se înmulțesc atunci când omul crește. Dar „greșeala” ‒ ca să o spun așa între ghilimele – a Bisericii, însă nu a Bisericii propriu-zise, ci a noastră, a oamenilor Bisericii, a fost, din păcate, că nu a sesizat că ceea ce trebuia să ofere copiilor noștri era iubirea lui Hristos. I-am învățat mesajele Evangheliei: „Să fii un om bun, să iubești pe ceilalți oameni, să faci milostenii, să fii un om corect”, dar despre iubirea lui Hristos nu am vorbit. Deoarece și pentru noi teologia era ideologică, filosofică, antropocentrică. Am ignorat dragostea lui Dumnezeu, sau ce înseamnă să-L iubești pe Hristos. Din această cauză, nu era foarte important pentru oameni să învețe să postească, să privegheze, să se spovedească, să se împărtășească, să citească viețile Sfinților. Nu! Era de ajuns să citească alte cărți, nu Biblia. Viețile Sfinților au fost îndepărtate. Viața ascetică a Bisericii a fost îndepărtată. Omul, care era chemat să se împărtășească din Hristos în tainele Bisericii, a fost marginalizat. Aveau prioritate alte lucruri. Pentru acest motiv am pierdut pe tineri, unul câte altul, imediat ce se apropiau de vârsta adolescenței. Pentru că păcatul are putere și este ispititor. Este ceva care atrage pe om și-l captivează. Pe de altă parte, însă, ce-l va trage pe om în afara Bisericii? Ideile? Ideile sunt umbre moarte ale lucrurilor. Nu poate o singură idee să te mențină într-un loc, oricât de ideolog ai fi.

Din fericire, a trecut perioada aceasta și vedem astăzi că am redescoperit sinele nostru, rădăcinile noastre, tradiția noastră. Vedem tineri în Biserică, care Îl iubesc pe Dumnezeu, care intră în Biserică cu noi premize. Posibil să aibă dificultățile lor, problemele lor, căderile lor, neputințele lor, la fel ca noi toți. Dar ascultă despre dragostea lui Dumenzeu. Și aceasta este ceea ce trebuie, frații mei, să spunem copiilor noștri. Să învețe să-L iubească pe Dumnezeu.

Atunci când Îl iubesc pe Dumnezeu, tinerii descoperă înlăuntrul lor marea experiență a iubirii Lui. Atunci învață și dobândesc un puternic și duhovnicesc anticorp înlăuntrul lor, care este o contragreutate pentru gravitatea păcatului. Și chiar dacă se rănesc prin păcat, prezența dragostei lui Hristos mângâie inima lor. Știu că nu se vor putea mântui prin propriile lor puteri, nu se vor mântui prin propriile lor fapte. Ci prin iubirea lui Dumnezeu, din milostivirea lui Dumnezeu, cu ajutorul lui Dumnezeu, prin jertfa lui Hristos de pe Cruce săvârșită pentru noi toți.

Dacă vorbim despre educație astăzi în Biserică, vorbim exact despre această inițiere, despre această direcție. Să ajuți omul să-L iubească pe Dumnezeu.

sursa: doxologia.ro

Când tinerii învață să iubească, schimbă lumea (II)