/ Sfinţi şi Cuvioşi / Sf. Neagoe Basarab – ctitor al întregului Athos (II)

Sf. Neagoe Basarab – ctitor al întregului Athos (II)

Sf. Neagoe Basarab – ctitor al întregului Athos (II)Iviron şi Hilandar

Acelaşi Gavriil Protul ne spune că Neagoe Basarab a adus apă pe ţevi de la o distanţă de două mile şi, în plus, a înzestrat-o cu averi (imobile). De asemenea, în 1513, prin dania făcută de voievodul muntean, s-a înălţat turnul katholikonului şi s-au refăcut unele dependinţe.

Milostivul domn a mai acordat Ivirului o danie anuală de 200 de taleri.

La a patra mănăstire în ordine ierarhică, Hilandar, mănăstire sârbească „mult slăbită”, Neagoe Basarab a adus apă, ca şi la Iviron. După evenimentul sfinţirii marii sale ctitorii de la Curtea de Argeş, la 15 august 1517, a acordat un ajutor anual de 7.000 de aspri mult încercatei mănăstiri sârbeşti. Aceasta se datora celor doi monahi hilandarioţi care fuseseră prezenţi la evenimente, Leontie şi Mardarie, care se plânseseră de lipsa hainelor mănăstireşti şi prin care mănăstirea se obliga să facă slujbe pentru pomenirea voievodului, atât cât va trăi, dar şi după moartea sa.

Dionisiu

Datorită legăturilor dintre voievod şi Sfântul Ierarh Nifon al II-lea, trecut la Domnul în mănăstirea Dionisiu (†11 august 1508), aceasta a fost mănăstirea unde Sfântul Voievod a făcut cele mai multe danii.

Prima faptă consemnată de Gavriil Protul după consolidarea domniei lui Neagoe Basarab a fost aducerea în ţară a moaştelor Sfântului Patriarh Nifon, pentru a săvârşi o împăcare postumă cu fostul domnitor Radu cel Mare. Mănăstirea primi înapoi, osemintele fostului patriarh, prin mitropolitul Neofit, domnul muntean luând în dar de acolo numai capul şi o mână. Acestea a fost aşezate într-un chivot „tot de argint curat şi poleit cu aur şi înfrumuseţat cu mărgăritar frumos şi cu alte pietre scumpe şi cu smalţ. Chivotul are forma unei biserici cu cinci turle, având pe capac pe însuşi domnul care se închină Sfântului. Pe părţile laterale superioare sunt reprezentaţi Sfinţi cu numele în limba slavonă. Pe friza exterioară, se păstrează inscripţia de donaţie în limba greacă. Tot domnul a donat şi o mână a Sfântului Ioan Botezătorul.

La Dionisiu, Sfântul Neagoe a făcut multe îmbunătăţiri. Gavriil Protul vorbeşte astfel despre ajutoarele date aici de Neagoe Vodă: „Iară în Muntele Athonului, pre groapa sfântului, zidi biserică frumoasă în numele Sfântului Nifon; iară mănăstirea o au îmbogăţit cu multă avuţie şi multe ziduri au făcut şi înalte”. Vedem astfel că domnitorul a zidit un paraclis cu hramul Sfântului Nifon, chiar pe mormântul sfântului. Apoi a refăcut katholikonul mănăstirii. În arhitectura bisericii centrale sunt prezente elemente comune cu acelea ale mănăstirii Dealu, realizate probabil de acelaşi arhitect.

De asemenea, a mai ridicat unul dintre cele mai frumoase turnuri din Sfântul Munte (înălţime de 25 m, 4 etaje, cu biblioteca la primul etaj şi paraclis la al doilea etaj), astăzi bine conservat după reparaţii. Inscripţia turnului, pe marmură, e încă vizibilă, având acest cuprins: „S-a ridicat din temelie acest turn cu ajutorul şi cheltuiala prea cucernicului domn Io Neagoe Voevod al Ţării Româneşti, în anul 7028 (1520)”. În aceeaşi perioadă, Sfântul Neagoe a plătit construirea apeductului mănăstirii.

Tot aici se păstrează şi textul grecesc al Învăţăturilor lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie, redactat de celebrul Manuil de Corint, retorul Patriarhiei, tradus fiind după un exemplar slavon din Ţara Românească.

Deosebit de important este şi un fragment de icoană (31×25 cm) din sinodikonul mănăstirii în care sunt reprezentate şi portretele donatorilor: Neagoe Basarab şi fiul său Theodosie.

Cutlumuş

Neagoe Vodă Basarab poate fi socotit printre ctitorii de seamă ai Cutlumuşului. La 23 iulie 1312 domnul a emis un hrisov prin care îi întărea mănăstirii stăpânirea a zece sate din Ţara Românească, printre care Călugăreni şi Cireşovul, împreună cu silişti şi bălţi. Doi ani mai târziu, la 7 decembrie 1514, acelaşi domn dădea un nou hrisov prin care îi acorda anual suma de 10.000 de aspri şi, în plus, 500 de aspri pentru călugărul venit să-i ridice şi alţi 700 pentru bolniţa mănăstirii.

Dar ajutoarele sale nu s-au rezumat numai la a acorda bani şi a întări sate, silişti şi bălţi. Aşa cum se menţionează în Viaţa Sfanţului Nifon, „mănăstirea lui Ariton (…), care au început a o zidi din temelie Radu Vodă, Neagoe Vodă o au săvârşit şi cu toate frumuseţile şi podoabele o au împodobit, din lăuntru şi din afară iar împrejur o au îngrădit cu zid.” A zidit şi pictat biserica Sfântul Nicolae cu turle (se pare în apropiere de portul Kaliagra), acoperind-o cu plumb, chilii, trapeză, pivniţă, brutărie, grădină, două porţi, una mică şi alta mare, bolniţă, casă de oaspeţi, hambar, skevofilakion şi alte construcţii pentru diferite trebuinţe, a pus şi geamuri la ferestre. A mai făcut un port (posibil cel de la Kaliagra) pentru o corabie mare şi una mică, port pe care l-a înconjurat cu zid.

Pe peretele de nord al katholiconului mănăstirii Kutlumuş se păstrează portrete ale lui Neagoe Basarab, Radu cel Mare şi Mircea cel Bătrân, ultimele două zugrăvite probabil în vremea lui Vlad Vintilă (1532-1535).

Alte ctitorii athonite

La mănăstirea Pantocrator, din informaţiile de la Gavriil Protul, domnitorul a făcut „mari ziduri, ca şi la Ivera şi au dăruit multe daruri”. O a doua informaţie cu privire la Pantocrator este aceea că, la 1517, cu prilejul sfinţirii de la Curtea de Argeş, a fost prezent şi egumenul Pantocratorului, care, ca toţi ceilalţi, va fi primit şi acesta multe daruri pentru mănăstirea sa.

Şi mănăstirea Xiropotamu a fost miluită de Neagoe Vodă Basarab – reparaţii generale ale mănăstirii şi construirea trapezei şi pivniţei (1515). Iar la mănăstirea Filotheu se păstrează patru hrisoave de danii de la Neagoe Basarab (din 10 martie 1513, 17 octombrie 1516, 19 iulie 1517, 14 mai 1521).

La Sfântul Pavel, Neagoe Vodă Basarab clădeşte, între anii 1515-1520, „un turn de apărare” – după cum arată pisania păstrată până azi, care a fost terminat peste 20 de ani de către Radu Vodă Paisie, împreună cu zidul de piatră dinspre munte, dăruind totodată mănăstirii un ajutor anual de 5.000 aspri şi alţi 500 aspri pentru cheltuiala drumului.

La mănăstirea Xenofont domnul, împreună cu soţia sa, Despina-Miliţa, a dăruit un epitrahil – broderie din fir de aur, argint şi mătase colorată, pe fond în întregime brodat din fir de aur, reprezentând şi familia donatorilor. Aici se păstrează un hrisov emis de domnitor în 1522.

Neagoe a sprijinit financiar nu doar mănăstirile pe care le-am înşiruit mai sus, ci şi altele: la Sfântul Pantelimon dădea 4.000 de aspri anual, la Zografu reedita ajutorul pe care-l dăduse şi Xiropotamului, adică de 3.000 de aspri, şi n-a neglijat nici Esfigmenu şi Kostamonitu, deşi cu sume mai mici.

Chiar dacă pentru celelalte mănăstiri athonite (Simonopetra, Stavronikita, Dohiariu, Karakalu şi Grigoriu) din şirul celor douăzeci, nu avem acte de danii de la Neagoe Basarab, dar ştim că la sfinţirea mănăstirii Curtea de Argeş din 15 august 1517 au fost prezenţi egumenii tuturor mănăstirilor athonite, primind atunci fiecare ajutoare financiare din partea sfântului Voievod.

Toate acestea i-au atras atributul de „ctitor mare a toată Sfetagora” din partea biografului patriarhului Nifon.

Sursa: doxologia.ro

Sf. Neagoe Basarab – ctitor al întregului Athos (II)