/ Sfinţi şi Cuvioşi / Sf. Nifon, patriarhul Constantinopolului sau cum se pot ierta păcatele și după moarte

Sf. Nifon, patriarhul Constantinopolului sau cum se pot ierta păcatele și după moarte

Sf. Nifon, patriarhul Constantinopolului sau cum se pot ierta păcatele și după moarteEra tânăr şi, aprins de dumnezeiescul dor, s-a făcut călugăr. Se zice că „n-a vorbit niciodată cuvânt deşert, nici n-a râs în schit, nici carte bisericească n-a citit fără lacrimi, şi nici cuvânt n-a grăit cândva fără binecuvântarea bătrânului său“ (Vieţile Sfinţilor pe luna august, Ed. Ep. Romanului, 1998, p 119). Pelerin la Muntele Athos şi vieţuitor la Mânăstirea Dionisiu fiind, a fost chemat la treapta arhieriei în Tesalonic.

Pe atunci era mare tulburare în Biserică din cauza sinodului mincinos de la Florenţa. Papistaşii veneau cu dovezi din cele mai sofisticate ca să-şi argumenteze noile lor născociri. Creştinii erau neliniştiţi şi în pericol să-şi piardă credinţa ortodoxă, iar cuvintele lui Nifon trebuia să nu înceteze a le fi de folos, ca să nu se piardă.

Curând însă, murind patriarhul Constan­tinopolului, toţi arhiereii au aşezat pe scaunul cel mare pe Arhiereul Tesalo­nicului, Nifon. „Arătatu-te-ai dreptar şi chip al preoţiei, fericite, mai întâi în Tesalia şi apoi în cetatea lui Constantin, care împărăţeşte peste toate cetăţile“, zice o stihiră a Cântării a 6-a a Canonului Sfântului din 11 august.

Ca un alt apostol, şi în Constantinopol trebui să se sârguiască a scoate lupii din turma lui Hristos şi să întărească credinţa ortodoxă. Dintotdeauna Ortodoxia a fost primejduită să fie alterată de falsele impresii despre Dumnezeu. Prezenţa fericitului Nifon era o mare piedică pentru «urâtorul de bine». Aşa că, în curând, se găsiră unii clerici care au reuşit să-l gonească pe Sfânt de pe scaunul patriarhal. „Supunându-te legii, cuvioase, ai plecat, din pricina împărţirii părerilor, din scaunul patriarhal; dar ca pe o comoară preascumpă te-a primit Ţara Românească, iar mai-marele poporului ei ţi-a încredinţat, după vrednicie, toată ocârmuirea Bisericii, ca să-i aduci pe ei la Dumnezeu, fericite“, zice o stihiră a Cântării a 8-a.

Sf. Nifon, patriarhul Constantinopolului sau cum se pot ierta păcatele și după moarteIată-l, aşadar, ajuns în Ţara Româneas­că. Domnitorul Radu cel Mare, întâlnindu-l şi fiindu-i milă de umilinţa la care-l supuseră contemporanii săi, îl aduse povăţuitor şi cârmuitor al Bisericii româneşti. Dar domnitorul trebui să se supună arhiereului, după cum i-a şi promis.

Se întâmplă că un boier din Moldova, „rău nărăvit şi făcând multe rele“ (sinaxar Minei), venind în Ţara Românească cu femeia şi copiii săi, se împrieteni cu domnitorul şi atât de apropiaţi erau, încât nu trecu mult şi boierul se îndrăgosti de sora domnitorului pe care, cu voia lui, o luă de soţie, alungând-o pe cea dintâi. Sfântul Nifon nu putu să tacă. Boierul trebuia să lase femeia cea luată fără lege şi să se întoarcă la cea după lege. El, dimpotrivă, s-a dus la domnitor şi l-a sfătuit să izgonească pe arhiereu ceea ce domnitorul, uitând evlavia mare ce o arătase faţă de Sfânt, îl învinui că a călcat rânduielile Ţării şi-l goni din Ţara Românească.

Sfântul Nifon a strâns poporul, s-a îmbrăcat în toate veşmintele şi a proorocit ce are să i se întâmple Ţării Româneşti şi cum vor pieri domnitorul şi boierul. Dezbrăcându-se de veşminte, a plecat peregrin prin diferite ţări, trecând la cele veşnice în 11 august, 1508, la Mânăstirea Dionisiu, din Muntele Athos.Sf. Nifon, patriarhul Constantinopolului sau cum se pot ierta păcatele și după moarte

Urmând pe tron Neagoe Basarab, ce fusese ucenic al Sfântului, s-a temut de blestemul ce era peste tronul domnesc şi peste Ţară. Hotărî să aducă moaştele Sfântului Nifon pe care le aşeză deasupra mormântului lui Radu cel Mare, ce se află la Mânăstirea Dealu. Tot timpul nopţii s-au făcut rugăciuni stăruitoare pentru iertarea păcatelor domnitorului Radu. „La miezul nopţii, pe când priveghea, domnul Neagoe a adormit şi a văzut în vedenia sa că s-a deschis mormântul lui Radu şi s-a arătat trupul lui cu totul negru şi din toate mădularele lui curgea puroi şi ieşea o putoare neasemănată. Neputând voievodul să sufere putoarea, ruga pe Sfântul să facă milă cu domnul Radu şi îndată a văzut că curgea ceva din racla sfintelor moaşte, ca dintr-un izvor, şi că Sfântul spăla tot trupul acela puturos al lui Radu şi l-a făcut frumos şi preastrălucit, iar după aceea iarăşi s-a închis mormântul lui. Apoi Sfântul s-a dus lângă Neagoe şi i-a zis: «Iată, fiule, că am auzit rugăciunea ta! Numai te rog să te împaci totdeauna cu poporul tău şi să trimiţi moaştele mele la mânăstirea mea, spre mângâierea fraţilor ce se nevoiesc acolo». Apoi s-a dus şi a intrat iarăşi în sicriu“ (Vieţile Sfinţilor, Idem, p 137).

„Veniţi, adunarea credincioşilor, să alcătuim ceată duhovnicească şi în cântări să cinstim pe ierarhul lui Dumnezeu, Nifon, pururea pomenitul. Căci astăzi ne-a răsărit nouă ca o stea strălucitoare, luminând cugetele tuturor celor ce cu credinţă şi cu dragoste săvârşesc cinstită pomenirea lui“ (stihiră a Laudelor).

 

Preot Petru RONCEA

Sf. Nifon, patriarhul Constantinopolului sau cum se pot ierta păcatele și după moarte