/ Sfinţi şi Cuvioşi - Învăţătura / Sf. Cosma Etolianul despre iubirea vrăjmașilor

Sf. Cosma Etolianul despre iubirea vrăjmașilor

 

Sf. Cosma Etolianul despre iubirea vrăjmașilor

 

Mai întâi, fraţii mei, vreau să vă spun să luaţi aminte la toate noimele Sfintei Evanghelii, pentru că toate sunt diamante, comoa­ră, bucurie, veselie, viaţă veşnică şi mai ales la cele privitoare la Preacuratele Taine. Să ne gândim ce a făcut Hristos al nostru. Nu a ţinut ură şi duşmănie asupra vrăjmaşului Său Iuda, ci, aşa cum i-a împărtăşit pe cei unsprezece Ucenici, prietenii Săi cei buni, tot astfel l-a împărtăşit şi pe el.

Era un om pe nume Saprichie, care postea totdeauna, se ruga, căsătorea femei sărace, zidea biserici şi mănăstiri, nu fura niciodată, ci iubea dreptatea. Era şi un altul, pe nume Nichifor, care nu făcea bine niciodată, ci fura, nedreptăţea lumea, se des­frâna şi toate relele le făcea. A omorât mulţi oameni şi chiar şi pe fratele lui Saprichie. Într-o zi împăratul a trimis oameni să-l aducă pe Saprichie la el şi i-a spus: „Leapădă-te de Hristos şi închină-te idolilor!” El i-a răspuns: „De Hristos al meu nu mă voi lepăda niciodată”. Împăratul l-a chinuit rău vreme de şapte ani şi văzând că nu-l poate birui, s-a hotărât să-l omoare. Luându-l călăul ca să-l ducă la locul unde avea să-l omoare, Nichifor a aflat, a mers înaintea lor şi i-a spus lui Saprichie: „Frate, ţi-am greşit, l-am omorât pe fratele tău, iar acum am aflat că vor să te ucidă. Pentru aceasta te rog, frate, să mă ierţi că ţi-am greşit”. Saprichie nu l-a iertat. Nichifor s-a plecat iarăşi înaintea lui, l-a rugat cu lacrimi în ochi şi i-a sărutat picioarele. „Frate, a spus el, iartă-mă pentru Dumnezeu”. Însă fratele său nu l-a iertat. Au ajuns la locul exe­cuţiei. Nichifor l-a rugat iarăşi, însă nu l-a iertat cu nici un chip. Nichifor i-a spus: „Iată, frate, îţi vor tăia capul, de ce nu mă ierţi? O să te osândeşti”. Saprichie i-a răspuns: „Nu te iert niciodată!” Şi pe când călăul ridica sabia ca să-i taie capul, văzând Preabunul Dumnezeu voinţa sa cea rea, Şi-a ridicat Harul Său şi Saprichie i-a întrebat pe ostaşi: „De ce vreţi să mă omorâţi? Ce v-am făcut?” Călăul a răspuns: „Nebun şi fără de minte eşti, de întrebi de ce vrem să te omorâm? Nu ştii că de şapte ani te chinuim ca să te lepezi de Hristos? Cum de întrebi abia acum? Oare ai uitat?” Saprichie a spus: „Pentru aceasta mă chinuiţi? Mă lepăd de Hristos şi mă închin idolilor!” Şi îndată ce a spus aceste cuvinte, l-au lăsat şi nu l-au mai omorât, pentru că s-a lepădat de Hristos şi s-a dus cu diavolul. Vai, fraţii mei, s-a lepădat de preadulcele nostru Iisus Hristos pentru Care răbdase atâtea chinuri vreme de şapte ani! Spunând acestea s-au arătat doi Îngeri aşteptând să-i ia sufletul. Nichifor, văzând că Îngerii au o cunună de aur a spus călăului: „Sunt creştin şi cred în Hristos”. Iar lui Saprichie i-a spus: „Iartă‑mă, frate, şi Dumnezeu să te ierte”. Şi îndată ostaşul i-a tăiat capul lui Nichifor, iar Îngerii i-au luat sufletul şi l-au dus în Rai.

Pentru aceasta şi noi, binecredincioşi creştini, trebuie să-i iubim pe vrăjmaşii noştri şi să-i iertăm. Să le dăm să mănânce şi să bea, să ne rugăm lui Dumnezeu pentru sufletele lor şi atunci să-I spunem Domnului: „Dumnezeul meu, Te rog să mă ierţi, aşa cum îi iert şi eu pe vrăjmaşii mei. Dacă nu-l iertăm pe vrăjmaşul nostru, chiar de am face mii de fapte bune şi sângele nostru l-am vărsa pentru dragostea lui Hristos, în iad ne ducem.

Dar voi aici obişnuiţi să blestemaţi? Luaţi aminte, fraţii mei creştini, niciodată să nu blestemaţi, pentru că blestemul este des­păr­ţire de Dumnezeu, de Îngeri, de Rai şi predare în mâinile diavo­lului. Pentru acel frate Hristos S-a răstignit ca să-l scoată din iad şi tu, pentru un lucru neînsemnat, îl blestemi şi îl arunci în iad ca să ardă veşnic? Atât de împietrit la inimă eşti? Gândeşte-te bine: din ziua în care te-ai născut, câte păcate ai săvârşit cu ochii, cu urechile, cu gura sau cu mintea? Ţi se pare că tu eşti fără de păcat? Sfânta Evanghelie ne spune că numai Hristos este fără de păcat, însă noi oamenii suntem toţi păcătoşi. Aşadar, să nu blestemaţi!

Pentru aceasta, fraţii mei creştini, dacă vreţi să vă ierte Dumnezeu toate păcatele şi să vă scrie în Cartea Vieţii, spuneţi şi voi pentru vrăjmaşii voştri: „Dumnezeu să-i ierte şi să-i miluiască pe ei”. Iertarea, fraţii mei, are două însuşiri: să lumineze şi să ardă. V-am spus să iertaţi pe vrăjmaşii voştri pentru binele vostru. Iar tu, cel ce i-ai nedreptăţit pe fraţii tăi şi i-ai auzit cerându-şi iertare, să nu te bucuri, ci să plângi pentru că această iertare se face foc pe capul tău, dacă nu dai înapoi ceea ce ai luat cu nedreptate. Să plângi şi să te rogi lui Dumnezeu să-ţi ierte păcatele. Chiar dacă te iartă toţi duhovnicii, patriarhii, episcopii şi toată lumea, tot neiertat rămâi. Cine are puterea de a te ierta? Cel pe care l-ai nedreptăţit. Şi dacă cercetăm bine, trebuie să întorci împătrit, aşa cum spune Sfânta Evanghelie, şi atunci vei primi iertare. Nu ai cu să plăteşti? Du-te şi vinde-ţi lucrurile şi ceea ce vei lua dă-i celui pe care l-ai nedreptăţit. Nu ai de ajuns? Du-te şi vinde-te rob şi ceea ce vei lua dă-le, căci este mai bine să fii rob aici cinci sau zece ani şi să mergi în Rai, decât să fii liber aici şi mâine să te duci în iad.

Aşa, fraţii mei, cei ce aţi nedreptăţit pe creştini sau pe evrei, pe turci sau papistaşi, daţi înapoi, pentru că aceasta aduce blestem asupra voastră şi nu veţi avea nici un folos. Cele luate cu ne­dreptate le mâncaţi ca să trăiţi, însă ele vă omoară şi Dumnezeu vă va arunca în iad. Cel ce vrea să dea înapoi cele luate cu nedreptate să se ridice şi să-mi spună, ca să-i pun pe toţi creştinii să-i dea iertare. Un singur ban luat cu nedreptate, dacă îl pui împreună cu o sută de pungi de galbeni, le spurcă pe toate. Şi iarăşi, dacă furi o oaie şi o pui împreună cu cele o sută ale tale le spurcă pe toate, pentru că este blestemată. Vă rog, fraţii mei creştini, să spuneţi pentru cei ce vor să dea înapoi cele luate cu nedreptate de trei ori: „Dumnezeu să-i ierte şi să-i miluiască pe ei”.

 

Fragment din cartea SFÂNTUL COSMA ETOLIANUL. Sprijinitorul celor robiţi. Lauda etolienilor. Viaţa şi Învăţături. Autor: Constantin Triandafillu, Traducere din limba greacă de Ieroschim. Ştefan Nuţescu, SCHITUL LACU – SFÂNTUL MUNTE ATHOS, Editura EVANGHELISMOS, Bucureşti, 2010.

Sf. Cosma Etolianul despre iubirea vrăjmașilor