/ Predici şi articole / IISUS S-A DUS ÎN GALILEEA

IISUS S-A DUS ÎN GALILEEA

IISUS S-A DUS ÎN GALILEEADuminica după Botezul Domnului

Matei 4, 12-17

Te-ai botezat în Numele Sfintei Treimi? Ai intrat în Biserică? Pregăteşte-te de luptă! Vrăjmaşul mântuirii, diavolul, urlă, ca un leu, după creştini. Evanghelia Duminicii de după Botezul Domnului cu asta începe: cu anunţul unui atac fulger al prinţului întunericului, soldat cu capturarea Înaintemergătorului Domnului, a predicatorului pocăinţei. Hristos aşteaptă primul semn al ostenelilor noastre duhovniceşti, prima palmă pe obraz primită de om în devenire divină, ca El să Se apropie de hotarele umanităţii ce zace în umbra morţii.

Galileea îl reprezintă pe om, coroana creaţiei, frumuseţea ultimei lucrări dumnezeieşti. Mai ales ţinutul de lângă mare, cu Capernaumul, oferă ochilor o privelişte unic de frumoasă. Aşa este omul în ochii lui Dumnezeu. Iisus, micşorat pentru o clipă mai prejos de îngeri (cf. Ps 8, 5), încununat cu slavă şi cinste, vine la fratele Său aflat în ascunzătoarea morţii celei întunecate, cel care a primit chemarea la pocăinţă, plătită de Ioan cu închisoarea. Vine să continue şi să desăvârşească ce-a început Ioan. Şi cu discursul, şi cu pătimirea. Cu discursul despre pocăinţă, început în Galileea, şi cu pătimirea pentru acest discurs, încheiată în Ierusalim.

Galileea neamurilor nu-i doar o luare în râs iudaică a acestei provincii spurcate de prezenţa grecilor, a asirienilor şi a altor neamuri ce şi-au aflat traiul aici, de-o parte şi de alta a căii mării, drumul mărfurilor spre Damasc. Ea cuprinde întreg neamul lui Adam cel aşezat în Edenul pământesc al tuturor frumuseţilor Creaţiei, neam care, fără Hristos, trăieşte în întuneric. Cântarea proorocului Isaia, ce se cântă cu glas dulce, lin şi clar în cadrul Pavecerniţei Mari, irumpe de bucuria izbăvirii de sub acest blestem: „Poporul cel ce umbla întru întuneric a văzut lumină mare, căci cu noi este Dumnezeu. Cei ce locuiţi în latura şi umbra morţii, lumină va străluci peste voi, căci cu noi este Dumnezeu“.IISUS S-A DUS ÎN GALILEEA

Din Galileea neamurilor nu eşti, cumva, şi tu, cititorule? Sigur că de acolo eşti. În hotarele inimii tale vine Domnul cu chemarea la pocăinţă. În casa ta, după ce I-ai deschis uşa, intră Lumina lumii, care face să răsară şi în sufletul tău speranţa vieţii. Inima ta va deveni astfel un fel de Capernaum, leagăn al activităţii Mântuitorului în frumoasa Galilee a fiinţei tale inundată de lumina prezenţei Sale.

Cine merge astăzi în Galileea de altădată nu poate recunoaşte nimic din cele spuse mai sus. Împărăţia Cerurilor s-a apropiat de Capernaum, cetatea însă nu şi-a deschis uşile pocăinţei. De aceea, Împărăţia i s-a luat şi slava de altădată i s-a transformat astăzi în ruine. Vai de poporul care fuge de pocăinţă! Vai de neamul căruia Hristos îi vorbeşte în zadar! Pe acel popor nu-l mai salvează de la pieire nici martirii lui. Nici lanţurile purtate de cei de demult pentru vestirea Evangheliei. Şi nici numele care i-a dus faima printre celelalte neamuri.

În hotarele Bisericii noastre, care şi-a pierdut fiii în robia războaielor, s-a aprins lumină de înviere: „Veniţi să facem o intrare creştinească în Anul cel Nou, cu o hotărâre de luptă contra beţiilor, sudălmilor şi altor păcate“. 

Pr. Petru RONCEA

IISUS S-A DUS ÎN GALILEEA