/ Viaţa duhovnicească / Postul creştin ortodox (II)

Postul creştin ortodox (II)

Postul creştin ortodox (II)

3. Cum să postim

Există postul simţurilor, al minţii şi al duhului. Păcatul vine prin două izvoare: prin mânie şi prin lăcomie, iar prin post şi rugăciune acestea seacă.

Înainte de a posti trebuie să ne împăcăm cu toţi semenii noştri. De la Mântuitorul Iisus Hristos am aflat că Dumnezeu este iubire şi porunca cea mai mare este porunca iubirii de Dumnezeu şi de oameni.

Una din legile iubirii se numeşte iertare şi, împlinind‑o, vom înfrânge mânia. Mântuitorul Iisus Hristos ne‑a spus: „De veţi ierta oamenilor greşealele lor, ierta‑va şi vouă Tatăl vostru cel Ceresc; iar de nu veţi ierta oamenilor greşealele lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşealele voastre” (Mt. 6, 14‑15).

Pentru a fi numiţi „fiii Tatălui Ceresc” trebuie să iubim pe vrăjmaşii noştri, să facem bine celor ce ne urăsc şi să ne rugăm pentru cei ce ne asupresc (Mt. 5, 43).

A răsplăti binele cu răul este lucrare diavolească, a răsplăti răul cu răul este lucrare dobitocească, a răsplăti binele cu bine este lucrare omenească, iar a răsplăti răul cu bine este lucrare dumnezeiască şi virtute creştină.

Prin iubire şi iertare biruim mânia, din care izvorăsc atâtea rele, iar prin post secăm fântâna otrăvitoare a atâtor patimi aducătoare de moarte.

Trebuie apoi să mergem la duhovnic pentru a ne spovedi şi a ne uşura sufletul de păcate. După aceea vom primi binecuvântarea de a posti şi astfel voinţa noastră va fi ajutată de puterea harului dumneze­iesc.

Cu privire la post, Sfântul Ioan Gură de Aur ne îndeamnă astfel: „Nu numai gura şi stomacul vostru să postească, ci şi ochii, picioarele şi mâinile şi toate mădularele trupului vostru. Mâinile să postească, rămânând curate de hoţie şi lăcomie, picioarele nea­ler­gând spre locuri păcătoase, ochii să nu privească la frumuseţi străine, gura să postească de sudalme şi de vorbiri ruşinoase”.

Vremea postului este o vreme de bucurie duhov­ni­cească, în care simţi cum te eliberezi de lanţurile patimilor care te ţineau în robie. Numai fariseii erau trişti când posteau, fiindcă o făceau ca să fie lăudaţi de oameni şi nu pentru a se apropia de Dumnezeu.

4. Treptele postului

Vom enumera în continuare treptele postului, adică cele şapte feluri de hrană pentru creştini:

  • Prima treaptă a postului este cea a carnivorilor. În această categorie intră persoanele care, în afara zilelor de miercuri, vineri şi posturile rân­duite de Biserică, folosesc în alimentaţie şi carne. Acest tip de alimentaţie încetineşte foarte mult progresul la rugăciune.
  • A doua treaptă este aceea a lacto‑vegetarienilor, adică a acelora care nu mănâncă niciodată carne, ci lapte şi produse lactate, ouă şi legume fierte. Aceasta este de obicei viaţa de obşte a călugărilor.
  • A treia treaptă a postului este aceea a vegetari­enilor, adică a acelora care mănâncă numai zarzavaturi şi legume fierte sau crude. În această treaptă a postului ajung de obicei călugării cei mai râvnitori. De aici încep treptele cele mai aspre ale postului, pe care păşesc de obicei, cu binecuvântarea duhovnicilor, sihaştrii şi pustnicii cei mai nevoitori.
  • A patra treaptă a postului este aceea a fructi­vorilor, adică a acelora care mănâncă o dată în zi pâine şi fructe fierte sau crude. Cine a ajuns în această treaptă a postului, poate stăpâni cu uşurinţă trupul, gândurile şi poate spori repede pe calea rugăciunii.
  • A cincea treaptă a postului este cea a cerealie­rilor. În această treaptă ajung călugării care mănâncă o dată pe zi, dar numai pâine neagră de cereale şi boabe muiate de grâu, porumb, mei, linte, bob, mazăre etc.
  • A şasea treaptă a postului este cea a hranei uscate, la care ajung de obicei pustnicii cei mai râvnitori, care, în această aspră nevoinţă, mă­nâncă numai pesmeţi muiaţi în apă cu sare sau puţin oţet, o dată în zi, cu măsură. Astfel se nevo­iau sihaştrii de pe Valea Nilului.
  • A şaptea treaptă a postului este mana dumneze­iască, la care ajung foarte puţini asceţi, după o îndelungată nevoinţă, întăriţi fiind cu darul Duhului Sfânt. Aceştia se îndestulează numai cu Sfânta şi Dumnezeiasca Împărtăşanie, pe care o primesc o dată sau de două ori pe săptămână, fără a mai gusta altceva, decât puţină apă. Ei trăiesc pe pământ viaţă îngerească, mintea lor fiind răpită în extaz, nu au nevoie de nimic mate­rial (hrană, îmbrăcăminte, odihnă), fie că este iarnă sau vară nu simt frigul sau căldura, fiind acoperiţi cu harul lui Dumnezeu.

 

5. Felurile postului

Postul creştinilor variază, după râvna şi puterea postitorilor:

  • primul post este postul negru, când postitorii nu beau şi nu mănâncă nimic în ziua când postesc;
  • al doilea post este postul mijlociu, în care se mă­nâncă o dată pe zi după ora 15 puţină pâine şi apă;
  • al treilea post este atunci când creştinii mănâncă mâncare fiartă (de post), o dată în zi, cu cum­pă­tare;
  • al patrulea post este atunci când creştinii mănân­că mâncăruri de post fierte, de două ori sau de trei ori pe zi;
  • postul îngăduitor este acela în care creştinii mănâncă mâncăruri îndulcite cu untdelemn sau peşte şi beau puţin vin.

Postul adevărat este totala înfrânare de mâncare şi mâncare uscată; iar mâncarea cu untdelemn, peşte şi vin în timpul postului se numeşte dezlegare parţială a postului.

 

6. Durata postului

„Omule, vrei să trăieşti mult, posteşte mult!”

(Sfântul Vasile cel Mare)

După durată, postul este de o zi, de trei zile, de o săptămână şi mai lung, cum sunt cele patru posturi de peste an:

  • Postul Paştelui, de şapte săptămâni;
  • Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel care variază între o zi şi câteva săptămâni, în funcţie de data Paştelui;
  • Postul Adormirii Maicii Domnului, de două săptămâni;
  • Postul Crăciunului, de şase săptămâni.

Miercurea postim căci atunci a fost vândut Mântuitorul evreilor de către Iuda vânzătorul, pe 30 de arginţi. Iar vinerea postim căci atunci a fost judecat Iisus Hristos şi răstignit pe crucea Golgotei la ora 12, iar după trei ore şi‑a dat duhul pe Cruce şi a fost înmormântat, pentru mântuirea întregii lumi.

În aceste zile postesc obligatoriu în tot cursul anului toţi credincioşii, când mănâncă numai legu­me şi zarzavaturi, afară de unele excepţii prevăzute în calendar.

Postul de luni este obligatoriu pentru călugări şi benevol pentru credincioşi. Lunea postim ca să întreacă postul creştinilor cu o zi postul Legii vechi, care ţinea numai două zile, lunea şi joia.

Pentru a fi primit de Dumnezeu, postul trebuie ţinut de creştini numai cu sfatul şi binecuvântarea duhovnicului şi nu după propria rânduială a fiecăruia.

Participând la toate slujbele Sfintei Biserici în timpul postului, sufletul şi trupul nostru se vor întări cu puterea harului dumnezeiesc pentru a posti.

Chiar dacă nu am postit, trebuie să ne spovedim, pentru a ne uşura sufletul de păcate şi astfel să punem început bun mântuirii noastre. În acest caz, vom primi după spovedanie Sfânta Agheasmă Mare.

Rugăciunea împreună cu postul sunt ca două aripi cu ajutorul cărora vom putea urca la înălţimea vieţuirii duhovniceşti, adumbriţi în permanenţă de darul lui Dumnezeu.

 

Fragment din cartea Pr. Mihăiţă Popa, ÎNDRUMAR PENTRU RESTABILIREA SĂNĂTĂŢII, Text îngrijit şi completat de Protosinghel Sofian Ardelean, Ediţia a patra revizuită, Editura EVANGHELISMOS, Bucureşti, 2009.

Postul creştin ortodox (II)