/ Viaţa duhovnicească / Postul creştin ortodox (VII)

Postul creştin ortodox (VII)

Postul creştin ortodox (VII)

a.2. În colite, ulcere stomacale, constipaţii, tulburări nervoase şi ale stomacului

Deoarece unele crudităţi pot pricinui neplăceri în boli ale intestinelor, este recomandat ca bolnavii să înceapă cu o cură de sucuri de zarzavat proaspăt presat (nu conservate), din 2/3 varză şi 1/3 cartofi.

Laptele crud, laptele acru, fructele, sucul de zar­za­vat şi zeama groasă de tărâţe, cu adaos de ceaiuri amare, sunt cele mai indicate. Prima regulă constă în faptul că totul trebuie bine mestecat. Cine are o dantură rea, trebuie să‑şi procure un mixer, cu care să‑şi poată mărunţi unele alimente.

Se mai recomandă clisme şi chiar spălături, când nu sunt îndepărtate resturile tari din intestin. În colitele cronice, intestinul este de cele mai multe ori atrofiat. Se va consuma ceai de ţintaură, sunătoare, muşeţel. În caz de dureri de abdomen, acesta trebuie strâns legat şi, din când în când, trebuie puse com­prese calde. Constipaţia trebuie îndepărtată. În caz de diaree, se va bea ceai de afine uscate, mentă.

În ulcerele gastrice, se bea de mai multe ori pe zi câte o înghiţitură de suc de varză şi de ceapă. Atâta timp cât stomacul şi intestinele sunt inflamate, nu trebuie folosite, sub nici o formă, alimente tari. Sunt permise sucuri de zarzavat, apă de zarzavat şi apă de tărâţe, lapte crud diluat; se bea cu înghiţitura, la câte o jumătate de oră. Aceste boli provin din hiper­aciditate.

Multe boli sunt, printre altele, o consecinţă a constipaţiei. De aceea, nu are nici un sens să cău­tăm să vindecăm vreo boală înainte de a fi în regulă cu defecţia.

Este necesar minimum un scaun pe zi, de pre­ferat două‑trei. Scaunul să fie moale, plastic şi să nu miroasă greu. În constipaţie se produc substanţe de putrefacţie, care, prin pereţii intestinului, ajung în sânge şi sunt dăunătoare. Niciodată nu trebuie să stăm în această stare. Purgativele repetate distrug intestinul. Urmarea sunt inflamaţiile şi ulcerele. Se recomandă o perioadă de tratament, pentru început de aproximativ două luni de zile. În cazuri mai grave, intestinul trebuie curăţat cu ajutorul mai multor clisme sau chiar spălături intestinale. Slăbirea şi bolile necunoscute îşi au de multe ori originea aici. Activitatea intestinală este adesea în legătură cu bolile de nervi şi insomnia. Bolnavul trebuie să‑şi aleagă alimentaţia care i se potriveşte, iar în caz de balonări, acesta trebuie să mănânce mai puţin.

a.3. În bolile de inimă, hiper şi hipotensiune arterială, prevenirea varicelor

Printre alte componente, sângele conţine două substanţe care nu sunt necesare pentru sănătatea inimii, şi anume colesterina şi lecitina. Colesterina este grasă şi este controlată de lecitină, pentru a se menţine într‑un raport corect faţă de sânge. De înda­tă ce hrana este fiartă, enzimele lecitinei sunt distruse şi, odată cu ele, şi controlul lecitinei. Urmarea este creşterea colesterolului în sânge. De asemenea, dacă alimentaţia noastră conţine multe prăjituri, cocării, grăsime şi ulei încălzit, colesterina din sânge urcă. De îndată ce cantitatea este prea mare, surplusul se depozitează pe pereţii arterelor, astfel încât sângele trece cu greu. De aici rezultă hipertensiunea. Muşchii inimii nu mai pot fi irigaţi suficient de către delicatele artere înfundate, ceea ce are ca urmare anghina pectorală. Datorită unei mici îngrămădiri de sânge, cursul acestuia este stăvilit într‑o strâmtoare şi apare infarctul.

Hipertensiunea poate apărea şi din cauza arterio­sclerozei. Hipotensiunea arterială are aceeaşi cauză ca hipertensiunea, numai că în acest caz vasele înfun­date cedează presiunii şi se lărgesc. Varicele provin tot din această cauză. Prin crudităţi pot fi evitate amândouă aceste neplăceri.

Deoarece nu numai uleiul şi grăsimea alcătuiesc colesterina, ci şi ouăle şi laptele şi multe alte ali­mente, înţelegem că pentru prevenirea şi vindecarea bolilor de inimă nu este suficient să evităm mâncă­rurile grase, cum recomandă şi medicii, ci este nece­sar ca, prin alimentaţia de crudităţi, să îngrijim ca sângele să primească cantitatea suficientă de lecitină necesară. De exemplu: gălbenuşul de ou provoacă foarte multă colesterină, dar conţine şi foarte multă lecitină. Dacă este consumat crud, echilibrul coleste­rinei poate fi reglat de lecitina existentă. În conse­cinţă, se poate spune că gălbenuşul de ou, deşi are multă colesterină, este foarte sănătos. Atunci când oul este fiert sau încălzit doar la 50º C, temperatura la care lecitina îşi pierde puterea de acţiune, atunci aceasta lucrează asupra inimii, îmbolnăvind‑o, ca şi grăsimea fiartă. Un alt exemplu: laptele, dacă i se scoate untul, lecitina rămâne în lapte, astfel încât untul acţionează cu excedent de colesterină şi de aceea untul trebuie să fie evitat de cardiaci. Din păcate, atât smântâna, cât şi laptele se pasteuri­zează, astfel încât îşi pierd valoarea nutritivă, ca şi toate celelalte alimente fierte.

Cardiacii trebuie să evite următoarele mâncăruri: carnea, grăsimea animală, grăsimea vegetală com­pactă, untul, uleiul fiert sau rafinat, zahărul alb sau rafinat şi orice este pregătit cu acest fel de zahăr, pâinea albă, cocăriile, zaharicalele şi sarea. Astfel, înaintarea bolii poate fi împiedicată, într‑o oarecare măsură, dar bolnavul nu poate fi vindecat. Pentru a fi vindecat, este necesară trecerea la regim de crudi­tăţi. Atunci, colesterina, ce este depusă pe pereţii arterelor, în proporţie de 100%, va fi îndepărtată de către lecitina vie.

Influenţa dăunătoare a căldurii asupra alimente­lor este izbitoare, îndeosebi în ulei. În timp ce uleiul încălzit este deosebit de nociv, cel presat la rece este, dimpotrivă, foarte vindecător. Asemenea lecitinei natu­rale, curăţă arterele înfundate. Cele mai nocive sunt uleiul şi grăsimile hidrogenate, care în timpul fabricaţiei sunt supuse la căldură mare, putând fi astfel conservate nelimitat. Un biolog american le numeşte: „ucigaşul nr. 1 al omenirii civilizate”.

Zahărul de fabrică, pâinea coptă şi cocăriile con­sti­tuie, de asemenea, în mare măsură, procuratorii de grăsimi şi colesterină şi sunt, mai mult decât s‑ar crede, cauza infarctului cardiac şi a calculilor biliari. Deci, zahărul rafinat, fructele fierte şi făina fiartă sau coaptă, trebuie evitate.

 

a.4. În tratarea diabetului, a supra şi sub­greu­tăţii, a bolilor de ficat, ale glandelor şi a sterilităţii

Glandele noastre depind, în mod deosebit de enzimele din crudităţi, deoarece numai enzimele alcătu­iesc hormonii în glande. De aceea, în tratarea diabetului, natura ne spune: „îndepărtează cauza şi lasă în grija mea acest caz”. Deci, să dăm glandelor paralizate şi adormite alimentaţia rânduită lor de Creator – naturală şi nepritocită – şi glandele se vor trezi şi se vor reînnoi.

Cauza principală în apariţia diabetului şi a altor boli ale glandelor este fierberea, pasteurizarea şi dena­tu­rarea alimentelor, prin care se distrug enzi­mele. Zahărul, făina albă, preparatele din amidon, rafinate şi fierte, carnea, tutunul şi cafeaua îşi au partea lor de vină, figurând ca principali duşmani ai glandelor şi nervilor, în cazul consumării lor frecven­te. Eventualele predispoziţii moştenite pot favoriza boala, dar fără o alimentaţie defectuoasă, acestea nu ar fi active. Ceea ce bolnavul a moştenit sau – mai corect – a preluat de la părinţi este, în primul rând, o alimentaţie incorectă şi, doar în al doilea rând, predispoziţia la boală.

Trebuie consumat totul nefiert, chiar dacă la înce­put unele fructe dulci sau morcovii cresc cantitatea de zahăr, pentru că s‑a consumat prea mult dintr‑o dată. Totuşi, nu trebuie să renunţăm complet la ele, pentru că această hiperglicemie este trecătoare. Zahă­­rul din fructe nu se compară cu zahărul de fabri­că. După noile cercetări, zahărul din fructe consumă foarte puţină insulină. Deci, trebuie să evităm mie­rea şi zahărul crud, pentru că acestea trec prea repede în sânge. În loc de grăsimea din carne, vom folosi nuci, seminţe de floarea‑soarelui, susan, ger­meni de grâu, mei, orz şi alte seminţe, lapte crud, ouă crude. Ca băuturi, se recomandă: ceai din teci de fasole, frunze de afine, coada şoricelului şi mă­ceşe.

Tratamentul este bine să înceapă cu o cură de morcovi sau cu o cură mai îndelungată de zeamă de zarzavat şi zeamă de tărâţe mai groase, fără să se mănânce prea mult în acest timp. Injecţiile cu insu­lină nu trebuie întrerupte dintr‑o dată. Deoarece atât în supra, cât şi în subgreutate este vorba de boli ale glandelor, acestea solicită, în linii mari, acelaşi tratament ca diabetul. Cel mai eficace este tratamen­tul pe o perioadă cât mai lungă, pentru că glandele se înnoiesc în timp. Acelaşi lucru este valabil şi pentru femeile ce nu rămân însărcinate.

 

a.5. În tratarea calculilor biliari şi renali fără operaţie

Organele noastre devin depozite de reziduuri, pen­tru că prin fierberea nefirească a alimentelor, prin pasteurizarea şi denaturarea lor în fabricile alimen­tare, acestea ajung deteriorate. Toate depozitele meta­bolice sunt acide. În fiecare caz, comparaţia diferă potrivit cu alimentaţia preponderentă.

Calculii biliari provin, mai ales, din colesterină, deci din aceeaşi substanţă care astupă arterele car­dia­cilor. În consecinţă, şi aceşti bolnavi trebuie să urmeze indicaţiile bolnavilor de inimă. Pietrele bilei mai conţin şi tot felul de săruri alimentare, cum este calciul. Devenite neutilizabile, sunt prezente şi sarea de bucătărie şi acidul uric.

Pentru însănătoşire, trebuie îndepărtată mai întâi cauza bolii, adică folosirea alimentelor gătite, prin înlocuirea cu alimente crude, ce vor acţiona ca puri­fi­catoare şi vindecătoare. Astfel, orice proces de vin­de­care este urgentat, eliberând organele de munca lor obişnuită, pentru a‑şi putea recăpăta toată puterea lor de curăţire şi de apărare împotriva foca­rului de boală.

Spre sfârşitul perioadei curei de regim strict natu­riste (7‑8 săptămâni) sau în cazul unui regim parţial naturist, trebuie să se consume zilnic 1‑2 cepe, mult hrean, mult usturoi – în salate sau în preparatele la mixer – amestecate cu mult ulei de măsline (floarea-soarelui), presat la rece. Este recomandabil chiar să se folosească mai mult ulei – câte o linguriţă la fiecare oră – acoperind astfel nevoile calorice ale regimului.

Se recomandă ceaiuri de măceşe, pătrunjel de câmp, boabe de ienupăr, troscot, salvie şi zinkretu, atât simple, cât şi în amestec.

Bolnavii de rinichi trebuie să consume zilnic lichi­de (ceai renal, zeamă de zarzavat, zeamă de tărâţe), iar cei suferinzi de calculi biliari şi renali trebuie să evite strict orice fel de dulciuri preparate, chiar şi pâinea integrală. Este îngăduită pâinea ne­coaptă în cuptor, cu multă tărâţă în ea.

Zahărul de fabrică sub orice formă, chiar şi zahărul crud, trebuie evitat. În schimb, să se facă o cură de suc proaspăt crud de zarzavat (morcov) sau să se consume aproape numai zarzavat sub orice formă. Se recomandă îndeosebi cartofii cruzi şi sucul lor, coaja lor fiind bogată în potasiu.

 

a.6. În reumatism, artrită, artroză, sciatică, neplăceri ale încheieturilor coapsei şi ale coloanei vertebrale

În primul rând, trebuie înlăturată cauza acestor boli, foarte răspândite, şi anume hiperaciditatea cor­pului, datorată alimentaţiei nepotrivite. Dacă aceasta nu este îndepărtată, nu se poate realiza o vindecare statornică.

O cură de sucuri de zarzavaturi poate face mi­nuni. Alimentaţia bogată în vitamina C, precum şi ceaiurile din plante de ciuboţica cucului, măceşe, frunze de stejar, salvie etc., sunt de mare folos pen­tru bolnavii de reumatism, artrită, artroză. În acest sens, recomandăm mărarul, pătrunjelul şi varza, care conţin multă vitamina C, în comparaţie cu lă­mâia, care este foarte acidă şi nu este recomandată.

Kaliul – potasiul este factorul vindecător princi­pal în aceste boli. Cartofii, mai ales cojile lor, apoi ceapa sunt izvoare bogate, folosite fie intern, fie extern. Pentru folosirea internă, se vor curăţa carto­fii de mugurii otrăvitori, preparându‑se astfel salata sau mixtura, însoţite de ulei presat la rece. Extern, se recomandă ungerea încheieturilor cu ulei sfinţit. Astfel, un regim bogat în calciu şi baze este eficace, încheieturile refăcându‑se. Ca procuratori de calciu mai putem exemplifica: varza, păpădia, urzica, smo­chinele, laptele crud, seminţele de floarea‑soarelui. Pentru fixarea acestui calciu, organismul are nevoie de suficientă vitamina D, ce poate fi procurată din untura de peşte şi în timpul băilor de soare. Untura de peşte unge încheieturile pe dinăuntru şi oasele pe dinafară.

Reumaticii trebuie să evite fructele acide (cele necoapte), în schimb trebuie să urmeze serios un regim cu zarzavaturi crude (cartofi cruzi, ceapă etc.) şi sucuri de zarzavat crud (morcovi), singurele în măsură să neutralizeze aciditatea. Tărâţele şi zeama de tărâţe sunt, de asemenea, recomandate. Reuma­ticii pot bea, zilnic, 1 litru de zeamă de tărâţe sau suc de zarzavat.

În sprijinul ameliorării efectelor acestor tipuri de afecţiuni, specialiştii mai recomandă următoarele proce­duri:

  • săculeţele de nisip fierbinte, contra durerilor reumatice;
  • băile de abur sau sudaţia;
  • băile fierbinţi;
  • împachetările fierbinţi;
  • împachetările cu lut, varză, ferigă.

a.7. Când se doreşte a se evita operaţiile de apendicită, prostată şi altele

Doctorul Keller, în cartea sa „Apendicita – vindecare fără operaţii”, ne mărturiseşte că în mai bine de 20 de ani, a tratat peste 200 de cazuri de apendicite fără operaţie.

Cauza principală a acestei boli – consideră acesta – este consumul de carne şi mâncare gătită, îndeosebi cocăriile (dulciurile). Încă nu s‑au găsit niciodată sâmburi de cireşe sau ceva asemănător într‑un apendice operat, ci numai fecale întărite. Înţelegem, de aici, că alimentaţia de crudităţi con­stituie rezolvarea pentru a ne feri de această sufe­rinţă dureroasă, cât şi, în general, de toate bolile gastro‑intestinale. Accentul principal în tratamentul doctorului Keller este pus pe golirea totală de resturi a intestinului – prin 6‑8 clisme pe zi. Acestea sunt reţinute mereu aproximativ 10 minute în intestin. Primele sunt făcute în poziţia genunchi‑coaste, iar celelalte în poziţia culcat pe dreapta. El spune că, dacă cele din urmă resturi de excremente uscate pot fi spălate din apendice, atunci are loc o schimbare spre mai bine.

O a doua operaţie o reprezintă compresele cât se poate de fierbinţi, schimbate succesiv în primele două zile; pot fi folosite şi perne de încălzit. Iar de la sine înţeles este că în acest interval se posteşte şi se beau ceaiuri amare neîndulcite. El mai susţine, din proprie experienţă, că dacă s‑au colectat 2 litri de puroi în abdomen, pe cale naturală, acesta poate fi eliminat.

În tratamentul prostatei, pe lângă indicaţiile pen­tru diabetici (deoarece aceasta este o glandă), se mai recomandă comprese fierbinţi sau băi de şezut fier­binţi.

Postul şi reglementarea scaunului sunt în acest caz binevenite. Se recomandă un post mai lung şi, în continuare, un regim naturist. Sunt indicate şi seminţe de dovleac bine şi încet mestecate. Astfel, tratarea este sigură, dar cere timp.

Mai sunt, desigur, multe alte operaţii ce pot fi evitate. Să ne gândim, de exemplu, la amputarea membrelor cangrenate. Prin împachetări cu lut, prin băi fierbinţi, prin regim cu suc de zarzavat şi post, ar putea fi salvate multe picioare. Pentru evitarea ope­ra­ţiilor încheieturilor şoldurilor, trebuie citite indica­ţiile date la reumatism. De altfel, postul are valoarea unei operaţii fără bisturiu.

 

a.8. În insomnie

„În zadar vă sculaţi dis‑de‑dimineaţă, în zadar vă culcaţi târziu voi care mâncaţi pâinea durerii, dacă nu v‑ar da Domnul somn, iubiţi ai Săi”. (Ps. 126, 2)

Cugetând adânc la tâlcuirea acestui psalm, ve­dem că somnul, considerat de medicină ca o stare fiziologică ce se repetă permanent de‑a lungul vieţii, este un dar de la Creator, din multa Sa milă, pentru zidirea Sa, iar calitatea lui depinde foarte mult de cât suntem noi în stare să ne facem plăcuţi lui Dumnezeu.

Tratamentul insomniei, ca de altfel pentru toate situaţiile de boală, se impune să se facă în două direcţii: atât în ceea ce priveşte latura sufletească, în care săvârşirea Tainei Spovedaniei pune început bun consolidării sistemului psihic uman [„Mărturisiţi‑vă Dumnezeului ceresc, că în veac este mila Lui” (Ps. 136, 26)], cât şi spre latura fizică (somatică), în care alimentaţia şi efortul fizic duc la restabilirea armo­niei depline. Nimănui nu‑i trece prin minte că ali­men­tele fierte, zahărul şi pâinea albă pot favoriza insomnia.

Pentru tratarea sau ameliorarea acestei boli, cru­di­tăţile acţionează în două direcţii, înlocuind, pe de o parte, somnul, în sensul că nu mai simţim oboseală şi somn, chiar dacă dormim mai puţin. Pe de altă parte, nervii sunt corect hrăniţi, ceea ce, cu timpul, aduce o îmbunătăţire a funcţionării lor. Usturoiul ne ajută îmbucurător la un somn mai bun, reglemen­tându‑se automat şi scaunul. Se recomandă ceaiuri de hamei, roiniţă, tei etc.

Dacă bolnavul este dependent de cafea, alcool, ţigări, mijloacele audio‑vizuale, prin această tratare bilaterală, are posibilitatea să se elibereze cu uşu­rinţă de aceşti agresori şi poate fi condus îmbucu­rător spre noi ţeluri de viaţă.

 

Fragment din cartea Pr. Mihăiţă Popa, ÎNDRUMAR PENTRU RESTABILIREA SĂNĂTĂŢII, Text îngrijit şi completat de Protosinghel Sofian Ardelean, Ediţia a patra revizuită, Editura EVANGHELISMOS, Bucureşti, 2009.

Postul creştin ortodox (VII)